Vizita lui Mark Rutte la București are loc într-un context în care discuțiile despre prezența militară americană în Europa și despre creșterea investițiilor în apărare câștigă tot mai multă vizibilitate. Istoria relațiilor dintre NATO și partenerii europeni arată că securitatea nu se negociază doar pe plan militar, ci și economic: de la programe de înarmare în Polonia la fabrici de elicoptere în România, deciziile strategice sunt adesea legate de contracte, locuri de muncă și producție locală.
Rutte vine la București pentru Forumul NATO-Industry, un eveniment bienal care adună industria de apărare, oficiali NATO și reprezentanți naționali. Bucureștiul va fi, în 5-6 noiembrie, prima capitală din Europa de Est care găzduiește acest forum; ediția anterioară s-a desfășurat la Stockholm, iar în 2019 și 2021 forumul a avut loc la Washington, respectiv Roma. Tema ediției din 2025, Reînarmarea NATO, Inovare, Accelerare, Susținere, își propune să stimuleze colaborarea directă între Alianță și industrie, într-un moment de îngrijorare crescută privind finanțarea apărării.
Tema dominantă a vizitelor recente ale secretarului general a fost frica țărilor din Estul Europei că Statele Unite ar putea reduce rapid prezența militară pe Flancul Estic al NATO. Rutte a încercat constant să tempereze aceste temeri, asigurând că angajamentul american rămâne ferm și că nu există semne că trupele ar pleca brusc din Europa. Totuși, el subliniază și o condiție clară: europenii trebuie să sporească cheltuielile pentru apărare. Mesajul este direct și repetat, SUA rămân un actor esențial, dar pe măsură ce își redirecționează resurse spre Indo-Pacific sau Orientul Mijlociu, aliații europeni trebuie să își asume o răspundere financiară și operațională mai mare.
Prezența lui Rutte la București nu este doar simbolică; el reprezintă fața Alianței în fața politicienilor și publicului din statele membre și facilitează compromisuri între acestea. Datorită experienței sale politice din Olanda și Bruxelles, Rutte va transmite același mesaj familiar: angajamentul american rămâne solid, dar Europa trebuie să-și majoreze cheltuielile pentru înarmare și să achiziționeze, în mare parte, echipament american. În esență, administrația americană caută finanțare, comenzi și, prin acestea, justificarea pentru menținerea unei prezențe susținute.
Contextul financiar din SUA amplifică discuția. O parte a administrației americane, inclusiv cei care gestionează bugetul Pentagonului, caută soluții pentru echilibrarea cheltuielilor. O estimare din 2023 arăta că menținerea nivelului bugetar fără o creștere anuală de 10% ar putea duce la reducerea personalului american din Europa cu 20.000 de militari. Alte voci din Pentagon propuneau ca orice majorare bugetară să nu fie direcționată prioritar către trupele terestre, ci către marina și forțele aeriene, o schimbare de priorități care poate modifica distribuția efectivelor pe teren.
În același timp, Forumul NATO-Industry scoate în evidență miza economică a prezenței militare: investiții, parteneriate și profit. Modelul polonez ilustrează limpede această legătură. Polonia a semnat în 2025 contracte de achiziții americane estimate la circa 60 de miliarde de dolari, a primit credite americane de aproximativ 11 miliarde pentru aceste achiziții și a găzduit investiții industriale, precum o fabrică de elicoptere Sikorsky/Lockheed Martin. Aceste angajamente comerciale au mers împreună cu o prezență militară substanțială pe teritoriul polonez, în jur de 10.000 de militari americani.
Pe de altă parte, exemplele din România arată atât oportunități, cât și limite: Rheinmetall din Germania a investit într-o fabrică de pulberi, iar Airbus din Franța și-a reluat planurile de a produce la Ghimbav elicoptere H215M. Proiectele au însă nevoie de comenzi ferme din partea statului pentru a avansa. În trecut, România nu a onorat comenzile la nivelul așteptat, care ar fi susținut fabrici locale, cum a fost cazul unității Airbus de la Ghimbav inaugurate în prezența oficialilor francezi. Aceasta demonstrează că parteneriatele de securitate devin viabile doar dacă sunt tratate și ca decizii economice semnificative, nu doar ca gesturi simbolice.
Polonia a adoptat o abordare pro-business și pro-americană: a renunțat la negocieri avansate cu producători europeni în favoarea contractelor cu americanii, din considerente strategice și economice. Rezultatul: sute de tancuri Abrams, sisteme Patriot, HIMARS, elicoptere Apache și investiții industriale la nivel local. Lecția pentru România este limpede: dacă se urmărește stabilitatea și sporirea efectivelor aliate, trebuie create condiții solide pentru investiții și achiziții care să aducă beneficii economice interne.
Astfel, forumul de la București este mai mult decât o reuniune tehnică; este o platformă unde se negociază viitorul industriei de apărare, se caută parteneri și se aliniază interese economice și strategice. Prezența SUA în Europa rămâne importantă, dar depinde în mare măsură de cât este Europa dispusă să plătească și să producă local. În practică, asta înseamnă contracte, fabrici, locuri de muncă și un lanț industrial care să justifice menținerea unei prezențe militare stabile.
Forumul NATO-Industry de la București va pune la încercare capacitatea României de a atrage investiții, de a valorifica parteneriatele și de a transforma angajamentele politice în proiecte concrete. Experiențele poloneze arată că deciziile strategice pot fi corelate direct cu beneficii economice importante; exemplul Ghimbav indică că oportunități există, dar rezultatele depind de comenzi clare și politici coerente. Rămâne deschisă întrebarea dacă forumul va produce contractele și investițiile la scară necesară pentru a întări nu doar securitatea, ci și baza industrială națională. Crezi că România va folosi forumul pentru a atrage investiții concrete în industrie și pentru a consolida pe termen lung prezența aliată?
Fii primul care comentează