Situația economică de la Moscova atrage atenția generală: Banca Centrală a Rusiei a coborât dobânda de bază la 16, 5%, dar economia rămâne vulnerabilă, inflația nu dă semne de cedare, iar sancțiunile americane împotriva celor mai mari companii petroliere amenință veniturile statului. În ultima perioadă, economia rusă a traversat etape care amintesc de izolările economice din trecut, dar și adaptări rapide la noile condiții comerciale; în prezent, deciziile băncii centrale și evoluția piețelor internaționale vor fi decisive pentru traiectoria țării.
Pe 24 octombrie, Banca Centrală a redus rata de referință cu 0, 5 puncte procentuale, de la 17% la 16, 5%. Deși pare o ajustare minoră, ea reflectă un echilibru dificil între necesitatea stimulării creditării și cererii și imperativul de a controla inflația, care rămâne ridicată. Creșterea PIB-ului Rusiei este modestă, în mare parte susținută de cheltuielile militare; sectoarele civile rămân slabe. Banca a revizuit estimările: pentru ultimul trimestru se anticipează fie o contracție de până la 0, 5%, fie o creștere de cel mult 0, 5%, iar pentru 2025 prognoza de creștere a fost redusă la 0, 5-1% de la 1-2% în iulie. Menținerea unei creșteri chiar și atât de modeste depinde de relansarea creditării, însă costul ridicat al împrumuturilor face acest lucru dificil.
Inflația continuă să fie un punct de dispută. Banca Centrală a pus ca prioritate revenirea la țintă, dar recunoaște riscul de eșec până în 2026. Prognoza anuală a fost majorată la 4-5%, iar pentru sfârșitul lui 2025 se anticipează o inflație de circa 6, 5-7%. Factorii care pot accelera prețurile pe termen scurt includ creșterea TVA de la 20% la 22% și presiunea asupra rublei în cazul scăderii prețului petrolului. Ca urmare, banca a majorat și estimarea pentru rata medie a dobânzii în 2026 la 13-15%, ceea ce înseamnă împrumuturi scumpe pentru o perioadă extinsă. Un câștigător clar al acestei orientări este rubla, care ar putea rămâne relativ stabilă pe termen scurt, chiar dacă se va deprecia treptat odată cu reducerea exporturilor.
Pe de altă parte, noile sancțiuni anunțate de Trezoreria SUA pe 23 octombrie împotriva Rosneft și Lukoil au adus un plus de incertitudine. Cele două companii furnizează aproape jumătate din producția de petrol a Rusiei, iar restricțiile vizează și partenerii externi care ar continua relațiile comerciale, acordând o lună pentru lichidarea contractelor. În practică, multe plăți au fost deja suspendate din cauza conturilor înghețate. Anunțul a avut un efect imediat pe piață: prețul țițeiului Brent a urcat cu aproximativ 5% după publicare. Totuși, experții avertizează că contextul este mai puțin favorabil pentru Rusia decât în 2022, piața fiind acum mai pesimistă.
Impactul sancțiunilor va depinde în mare măsură de comportamentul celor mai importanți cumpărători: China și India. În primele nouă luni ale anului, acestea au absorbit 84% din exporturile rusești de țiței (2, 1 milioane barili/zi către China și 1, 9 milioane către India). Infrastructura pentru ocolirea sancțiunilor există sau poate fi creată rapid, iar Rosneft și Lukoil ar putea oferi discounturi mai mari sau amâna proiectele de investiții. Totuși, continuarea achizițiilor din partea Beijingului și New Delhi va depinde de disponibilitatea lor de a suporta riscul sancțiunilor secundare din partea SUA. Semnalele sunt mixte: Bloomberg sugerează că achizițiile Indiei ar putea scădea la zero, în timp ce Reuters arată că unele companii chineze de stat au refuzat țiței transportat pe mare. Istoria arată însă că marii jucători chinezi, în special cei cu legături occidentale, tind să respecte sancțiunile, în vreme ce comercianții mai mici pot continua tranzacțiile.
Experiențele anterioare cu sancțiuni aplicate companiilor petroliere ruse conturează un model familiar: panică temporară urmată de revenirea la obiceiuri anterioare. Surgutneftegaz și Gazprom Neft au fost sancționate în runde precedente fără efecte durabile asupra comerțului lor. Analize recente estimează că, dacă India reduce importurile iar China își menține volumele fără a suplimenta cota Indiei, exporturile Rusiei ar putea scădea cu cel puțin 700.000 barili pe zi, reducând veniturile valutare cu aproximativ 15%. Aceasta ar crea presiuni asupra guvernului și companiilor energetice, dar nu este clar dacă ar determina o schimbare în politica Moscovei față de conflictul din Ucraina.
Între timp, o voce importantă rămâne Banca Centrală și conducerea ei, Elvira Nabiullina, care la sfârșitul lui 2024 considera că riscul de stagflație nu este încă evident, deoarece șomajul nu crește și cererea nu a scăzut sub potențial. Datele oficiale indică chiar o scădere a ratei șomajului la 2, 1% în august, un minim istoric. Totuși, avertismentele privind o posibilă stagflație persistă în rapoartele unor centre de analiză, care evocă combinația dintre creștere economică slabă și inflație ridicată. Pe scurt, există două forțe majore în joc: politica monetară internă și dinamica pieței petrolului la nivel global.
Întrebarea practică readusă în prim-plan de sancțiunile asupra Rosneft și Lukoil este: cât de mult sunt dispuse China și India să riște repercusiuni financiare pentru a menține fluxurile energetice actuale. Dacă Beijingul și New Delhi continuă achizițiile la scară mare, impactul asupra bugetului și asupra rublei ar putea fi atenuat. Dacă, dimpotrivă, scăderea exporturilor se materializează, pierderile valutare și presiunile interne asupra economiei ruse se vor intensifica. Această dilemă subliniază interdependența deciziilor economice interne, a politicii monetare și a geopoliticii energetice.
Banca Centrală a redus dobânda la 16, 5% și a majorat prognoza pentru rata medie a dobânzii în 2026 la 13-15%. Această perspectivă indică credite mai scumpe pentru o perioadă îndelungată și menține constrângeri asupra relansării economice. Creșterea TVA la 22% și riscul unei deprecieri a rublei în contextul scăderii prețului petrolului pot amplifica inflația pe termen scurt. În paralel, sancțiunile americane împotriva Rosneft și Lukoil ar putea reduce exporturile cu cel puțin 700.000 barili pe zi și veniturile valutare cu aproximativ 15%, dar efectul final va depinde de deciziile Chinei și Indiei și de modul în care Washingtonul va aplica sancțiunile secundare.
Evoluția prețului țițeiului, deciziile cumpărătorilor din Asia și politica monetară de la Moscova vor modela consecințele economice concrete: de la stabilitatea rublei la costul creditelor și volumul investițiilor în sectorul energetic. Situația rămâne de urmărit, pentru că mici variații ale prețurilor și ale deciziilor comerciale pot amplifica sau atenua impactul asupra economiei ruse.
Prognoza de creștere pentru 2025 de 0, 5-1% și posibilitatea reducerii exporturilor cu 700.000 barili/zi sunt cifre care merită monitorizate în lunile următoare; ele vor indica dacă economia poate absorbi acest șoc sau dacă presiunile se vor transforma în probleme mai grave pentru buget și firme. Ce credeți, vor continua China și India să cumpere petrol rusesc la nivelurile actuale sau vor reduce semnificativ importurile?
Fii primul care comentează