Mai mulți ani la rând, perimetrul Midia a furnizat gaze României, însă acum atenția se îndreaptă către Trident din Marea Neagră, unde Lukoil, alături de Romgaz, avansează în explorare, deși decizia finală de exploatare rămâne în aer, pe fondul sancțiunilor internaționale.
Explorările din Marea Neagră nu sunt ceva nou: de la primele descoperiri comerciale până la proiectele contemporane, zona a trecut prin etape de expansiune și perioade mai calme, influențate de progresul tehnologic, geopolitică și capital. În prezent, Lukoil deține concesiunea perimetrului Trident, iar estimările pentru zăcământul LIRA indică aproximativ 30 miliarde metri cubi de gaze. Partener în proiect este statul român, prin Romgaz, cu o participare de 12, 2%. Explorările anterioare din 2014 și 2019 nu au oferit rezultate concludente din perspectiva comercialității, motiv pentru care operatorul, Lukoil Overseas Atash B.V., a propus forajul unei noi sonde, Lira-2A.
Agenția Națională pentru Resurse Minerale a aprobat continuarea programului de explorare, inclusiv forajul acestei sonde, până în 2026. Procedurile pentru achiziția serviciilor și echipamentelor de foraj au fost demarate în 2024 și la începutul lui 2025, iar costurile estimate pentru această etapă sunt de aproximativ 90 milioane euro, adică în jur de 450 milioane lei, Romgaz urmând să contribuie proporțional cu participația sa. Totuși, oficialii Romgaz menționează că data exactă a începerii forajului e dificil de stabilit: depinde de Lukoil și de fereastra de foraj pe care o vor identifica și contracta. Simplificat: există documentație și planuri, dar valurile și logistica marină decid când vor începe efectiv lucrările.
Contextul geopolitic complică situația. Lukoil a intrat recent sub sancțiuni ale Statelor Unite și Marii Britanii, iar compania a anunțat că ia în calcul vânzarea unor active internaționale, posibil și pe cele din România. Cu toate acestea, parteneriatul cu Romgaz continuă, iar Romgaz afirmă că a finanțat până acum investițiile din resurse proprii și respectă obligațiile contractuale. Pentru Lukoil urmează un an în care trebuie să aleagă dacă transformă zăcământul Trident într-o exploatare comercială sau renunță la el. Dacă optează pentru continuare, Lira-2A va fi esențială pentru confirmarea resurselor estimate.
Chiar dacă există planuri și aprobări, ritmul proiectului este determinat de factori tehnici, economici și politici. Forajul în mare este un proces costisitor și complex, cu perioade de așteptare pentru ferestre favorabile și cu riscuri specifice mediului marin. În plus, sancțiunile și eventualele vânzări de active pot schimba rapid strategia oricărui operator străin implicat. România, prin Romgaz, rămâne implicată financiar și procedural, dar deznodământul poveștii Trident va depinde în mare măsură de deciziile Lukoil și de evoluția mediului internațional.
Lira-2A, Trident și estimarea de 30 miliarde metri cubi sunt elemente-cheie care conturează următorul capitol al gazelor din Marea Neagră. Dacă sondajul confirmă potențialul, România ar putea dobândi o resursă semnificativă; dacă nu, perimetrul va rămâne, pentru moment, o oportunitate neexploatată. Între timp, evoluția depinde de proceduri administrative, contracte de foraj și, nu în ultimul rând, de sancțiuni și de piața internațională.
Lira-2A va decide mai mult decât un simplu nume de sondă: va arăta dacă estimarea de 30 miliarde metri cubi poate fi transpusă în realitate comercială. Cum s-ar traduce asta pentru România depinde de timp, costuri și de cine rămâne sau intră în ecuație după posibilele vânzări ale activelor Lukoil. Care dintre scenarii ți se pare cel mai probabil pentru Trident?
Fii primul care comentează