Discutăm despre modulul orbital Haven-1 al companiei Vast, despre testele viitoare și despre misiunea demonstrativă ce va opera la aproximativ 500 km altitudine pentru a valida o parte din tehnologie. E povestea pregătirilor la sol, a testelor riguroase și a repetițiilor în spațiu, o etapă ce amintește de drumul prin care au trecut stațiile orbitale în ultimele decenii, de la primele module sovietice până la arhitecturile modulare ale Stației Spațiale Internaționale.
Lucrările de integrare continuă pe Terra: inginerii trebuie să instaleze sistemele de control al mediului și al vieții, circuitele de alimentare, echipamentele de date și control termic, propulsoarele, rezervoarele de combustibil și compartimentele interioare destinate echipajului. În paralel, misiunea demonstrativă a Vast va confirma în spațiu conceptele companiei pentru calculatoare, alimentare, software, sisteme de ghidare și control, propulsie și comunicații radio. Demo-ul nu este doar despre echipament; va servi și pentru testarea stațiilor de sol și a echipelor de control al misiunii, partea umană care trebuie să știe să opereze tot ceea ce s-a construit.
Haven Demo va zbura la circa 300 mile sau 500 de kilometri, iar în acea perioadă modulul Haven-1 va fi transportat din sediul Vast din California la facilitățile de testare Neil Armstrong din Ohio. Acolo va parcurge o campanie strictă de încercări de mediu: teste acustice, vibrații și compatibilitate electromagnetică. Habitatul, lung de aproximativ 10, 1 metri și lat de 4, 4 metri, va fi introdus în camere ce reproduc temperaturi extreme și vid orbital al traiectoriei joase, pentru a verifica funcționarea structurii și a sistemelor în condiții ostile, adică exact ceea ce se întâmplă pe orbită.
După aceste verificări va fi trimis la Cape Canaveral, Florida, pentru pregătiri finale înainte de lansare. Calendarul oficial al Vast indică o lansare a Haven-1 nu mai devreme de mai 2026, însă rămâne mult de realizat până atunci, nu este o simplă operațiune, ci o succesiune de faze care necesită timp și control riguros.
Odată ajuns pe orbită, Haven-1 va găzdui vizite ale echipajelor care vor sosi cu capsulele Dragon de la SpaceX, fiecare ședere fiind programată pentru două săptămâni înainte de revenirea pe Pământ. Volumul locuibil al Haven-1 este în jur de 1.600 de picioare cubi, adică 45 metri cubi, mai mic decât unul dintre modulele principale ale Stației Spațiale Internaționale, dar de cinci ori mai mare decât capsulele Dragon. În planurile de dezvoltare pe termen lung, Vast vizează Haven-2, o stație modulară mai mare capabilă să susțină echipaje mai numeroase și misiuni mai îndelungate în anii 2030.
Misiunea demonstrativă reprezintă, practic, primul pas concret pe acest traseu. Satelitul deja în orbită încorporează sisteme arhitectural similare cu cele planificate pentru Haven-1. De exemplu, Haven-1 va avea 12 panouri solare identice cu cel instalat pe platforma demonstrativă. Pathfinder-ul folosește doar o parte din sistemul de propulsie destinat lui Haven-1, dar folosește aceleași thruster-e, valve și rezervoare, furnizând astfel date relevante despre comportament și fiabilitate.
Haven-1 a trecut teste structurale în Mojave, California, și urmează întreaga serie de încercări menite să îi asigure performanța în zbor. Etapele sunt clare: integrare, testare în mediu simulat, transport la rampă și, dacă totul se desfășoară conform așteptărilor, lansare spre orbita joasă.
Haven-1 comunică cifre cheie: 10, 1 metri lungime, 4, 4 metri lățime, 45 metri cubi volum locuibil, 12 panouri solare și o fereastră de lansare începând din mai 2026. Aceste informații ilustrează amploarea proiectului și modul în care Vast aliniază testarea la sol cu ceea ce va opera în spațiu. Cum se conectează testele terestre cu misiunile cu echipaj: prin recrearea condițiilor reale și prin utilizarea componentelor identice, timpul de verificare la sol reduce riscurile și furnizează proceduri clare pentru echipele de control.
Ce urmează pentru cei interesați: monitorizarea campaniei de testare la Neil Armstrong Test Facility, transferul la Cape Canaveral și, în final, pregătirile pentru lansare. Toate aceste faze reflectă o abordare prudentă și metodică, caracteristică proiectelor spațiale moderne, care combină teste hardware, validări software și instruirea echipelor operaționale.
Haven-1 arată cum o firmă privată își propune să construiască module orbitale cu capabilități extinse, având deja planuri pentru misiuni cu echipaj și o stație mai amplă în viitor. Ce element din plan, fie numărul de panouri solare, fie volumul locuibil de 45 m3, ți s-a părut cel mai interesant sau util?
Fii primul care comentează