Puțin după răsărit, deasupra Deșertului Mojave din California, un aparat experimental conceput pentru a face zborul supersonic mai puțin deranjant la sol a efectuat inauguralul său zbor. Este vorba despre X-59 Quesst, un proiect NASA destinat să diminueze zgomotul generat la depășirea vitezei sunetului și să deschidă drumul către viitoare aeronave comerciale capabile să zboare supersonic și pe deasupra uscatului.
Ideea că ai putea călători mai repede decât sunetul evocă epoca Concorde, când zborurile supersonice erau posibile, dar doar peste oceane; la acea vreme, bubuitura produsă la trecerea barierei sonore împiedica extinderea rutelor peste zone locuite. X-59 încearcă să schimbe această regulă din perspectivă tehnică: dacă forma undelor de presiune poate fi modificată astfel încât bubuitura să se transforme într-un simplu „thump”, autoritățile ar putea reconsidera restricțiile actuale.
Aeronava, realizată de Skunk Works, divizia Lockheed Martin, a decolat de la US Air Force Plant 42 din Palmdale și a revenit după aproximativ o oră la centrul de cercetare Armstrong din Edwards. Pilotul de test NASA, Nils Larson, a executat zborul inaugural care a confirmat aeronavigabilitatea și siguranța aparatului. Administratorul interimar al NASA, Sean Duffy, a numit X-59 un simbol al spiritului american de inovație, însă esențiale rămân datele tehnice pe care proiectul le va furniza industriei aeronautice.
Problema de bază este simplă din punct de vedere fizic: când un avion se apropie de viteza sunetului, la suprafața sa se acumulează unde de presiune care, la depășirea barierei, se unesc într-o undă de șoc puternică, rezultând acel sunet intens, perceput la sol ca o „bubuitură” dublă. Concorde a demonstrat că zborul supersonic comercial este fezabil din punct de vedere al vitezei și performanței, dar bariera sonică a rămas un obstacol social și legal, deoarece ferestre tremurau și alarme se declanșau.
X-59 abordează problema prin design: fuselajul are un nas foarte lung și subțire, reprezentând aproximativ o treime din lungimea totală a aeronavei, care dispersează undele de presiune astfel încât acestea să nu se concentreze în aceleași puncte, reducând amplitudinea șocului. Motorul este montat deasupra fuselajului, nu sub el, ceea ce păstrează partea inferioară netedă și reduce formarea undelor de șoc. În plus, această poziționare direcționează undele sonore în sus, către atmosferă, în loc să le proiecteze direct spre sol. Scopul cercetării este să producă un semnal mult mai blând, denumit „sonic thump”, un zgomot de intensitate redusă care, dacă va fi confirmat în testele viitoare, ar putea schimba reglementările privind zborurile supersonice comerciale.
Dincolo de demonstrația în zbor, miza este colectarea de date: NASA intenționează să furnizeze informații practice producătorilor de aeronave, astfel încât modelele supersonice viitoare să fie concepute din start pentru a minimiza impactul acustic la sol. Dacă rezultatele vor fi convingătoare, s-ar putea ajunge la o revizuire a interdicțiilor privind zborul supersonic peste zone populate, ceea ce ar modifica rutele comerciale, designul avioanelor și, desigur, experiența pasagerilor, călătorii mai rapide, dar fără geamuri care vibreză la fiecare trecere.
X-59 este un exemplu concret al modului în care formele aerodinamice și poziționarea componentelor pot transforma fenomene naturale considerate inevitabile. Pe termen scurt, proiectul va acumula măsurători precise privind profilele sonore, condițiile de zbor și modul în care oamenii reacționează la un „sonic thump”. Datele vor fi transmise constructorilor și reglementatorilor. Pe termen lung, s-ar putea contura un domeniu nou în aviația comercială: aeronave capabile să atingă viteze supersonice fără a provoca perturbări semnificative la sol, ceea ce ar însemna rute mai rapide între continente și, posibil, schimbări în industrie la fel de profunde ca trecerea la motoarele cu reacție de acum aproape un secol.
X-59 rămâne un proiect în faza de testare; primul zbor a demonstrat funcționalitatea de bază, dar urmează o serie de zboruri și măsurători complexe pentru a confirma dacă proiectul poate livra ceea ce promite. Ce implicații practice ar avea asta pentru companii precum Lockheed Martin, pentru autoritățile de reglementare în aviație și pentru pasageri rămâne de urmărit. Tu ai fi confortabil cu un zbor supersonic deasupra uscatului dacă zgomotul la sol s-ar reduce la un simplu thump?
Fii primul care comentează