Un tablou furat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a reapărut într-un anunț imobiliar din Argentina și acum a dispărut din nou, potrivit unui procuror citat de BBC. Este vorba despre Portretul unei doamne, semnat de pictorul italian baroc Giuseppe Ghislandi, care a fost văzut atârnat deasupra unei canapele într-o vilă din apropierea Buenos Aires-ului, scoasă la vânzare de fiica unui fost oficial nazist care a fugit din Germania după război.
Procurorul federal Carlos Martínez a declarat pentru presa locală că percheziția făcută recent în casă nu a găsit pictura, deși au fost confiscate două arme. El tratează cazul ca pe o posibilă mușamalizare a contrabandei. Jurnaliștii locali au observat că mobilierul fusese rearanjat și tabloul lipsea de pe perete când poliția a intrat în locuință.
Primele semne ale reapariției tabloului au venit printr-un articol semnat de Peter Schouten, de la ziarul olandez Algemeen Dagblad, care investigase cazul unei opere dispărute timp de opt decenii. Schouten spune că există dovezi că tabloul a fost îndepărtat la scurt timp după ce articolele de presă au atras atenția asupra sa. El a descris schimbarea din vila argentiniană: în locul portretului agățat, acum se vede un covor mare cu cai și câteva picturi cu peisaje. Aparent, gusturile decorative s-au schimbat.
Portretul făcea parte din colecția negocianului de artă din Amsterdam Jacques Goudstikker. O mare parte dintre lucrările sale au fost luate forțat de naziști după moartea lui. După război, unele piese au fost recuperate în Germania și au ajuns în colecția națională olandeză, dar Portretul unei doamne a rămas pierdut mult timp. Anchetele au scos la iveală documente din timpul războiului care indică faptul că pictura ar fi ajuns în posesia lui Friedrich Kadgien, un ofițer SS și consilier financiar al lui Hermann Göring, care a părăsit Europa în 1945 și s-a stabilit în Argentina, devenind om de afaceri. Kadgien a murit în 1979, dar un dosar american menționa la un moment dat că acesta pare să dețină active substanțiale care ar putea fi valorificate.
Jurnaliștii au încercat de ani de zile să ia legătura cu cele două fiice ale lui Kadgien din Buenos Aires fără succes. Progresul în localizarea operelor a venit abia după ce una dintre fiice a scos vila la vânzare. Pe lângă Portretul unei doamne, anchetatorii au observat în mediul online și o natură moartă florală de Abraham Mignon, pictor olandez din secolul al XVII-lea, postată pe conturile unei fiice a fostului nazist.
Moștenitorii lui Jacques Goudstikker au anunțat că vor depune toate eforturile pentru recuperarea tabloului. Singura moștenitoare în viață a familiei, nora Marei von Saher, a spus că intenția familiei este să readucă fiecare lucrare sustrasă din colecția lui Jacques și să refacă partea de patrimoniu pierdută. Potrivit Algemeen Dagblad, familia a intrat în posesia a 202 piese în 2006.
Ce credeți că ar trebui făcut mai departe pentru a grăbi restituirea operelor de artă disparute?
Ce tristețe… și cât de previzibil, totuși.
îmi vine să plâng când mă gândesc că lucruri care au văzut generații sunt tratate ca niște simple bunuri de tranzacționat. să fugă oamenii ăia și să-și ia „amintirile” în valize, pe urmă copiii să le pitească, să le vândă sau să le arunce în uitare… nu e doar o pictură, e o bucată dintr-o viață ruptă. poate ar trebui mai multă presiune publică, verificări internaționale, și da, transparentizare reală a arhivelor – nu doar hârtii ascunse prin consulate. dar știu că nu e ușor, birocratie, interese, bani, tot tacâmul. oricum, mi se rupe sufletul când aud că a dispărut din nou.
Wow, deci iarasi dispare…nu m-ar mira sa fie scos in alta parte rapid, argentinienii aia au fost plini de fosti nazisti, stiu povestea cu Perón care i-a ajutat sa se ascundă.
ar trebui multe chestii: presiune diplomatica intre Olanda si Argentina, dosare deschise si cereri oficiale de extrădare/restituire, plus verificari la casele de licitatii internaționale — multe opere circula pe filiera asta.
si mai simplu: inventarie digitala, database internat cu detalii (proveniență, poze, nr. de inventar) accesibil procurorilor si muzeelor, ca sa se poata cauta rapid online; asta reduce “a dispărut” peste noapte.
ajuta si colaborarea cu Interpol si artefacts recovery units, plus amenzi/penalizari clare pentru cei care ascund sau vând astfel de bunuri.
si btw, familia Goudstikker merita toata susținerea, dar chestia e complicata: multe au fost mutate legal prin acte false etc — deci nevoie si de istorie legală, experți în restitutions.
sper doar sa nu ajungem iar la tipul: apare in anunt, presa face tam-tam, apoi poti sa uiti de el. vezi să nu… oameni ar trebui sa fie obligati sa declare proveniența când pun la vânzare opere istorice, altfel blochezi tranzacția.
nu sunt specialist, dar pare clar ca fara presiune politica si transparență nu se mută nimic.