De mult timp a revenit în discuție câtă autoritate ar trebui să aibă președintele asupra agențiilor independente, de la deciziile din era New Deal până la controversele juridice recente. La Curtea Supremă a Statelor Unite s-a dezbătut cazul Slaughter, care confruntă concepții despre protecția funcționarilor din agenții, rolul expertizei tehnice și limitele puterii prezidențiale.
Judecătorul Samuel Alito a sugerat că, dacă instanța va da câștig de cauză în Slaughter, Congresul ar putea transforma numeroase agenții executive în comisii formate din mai mulți membri, ale căror mandate ar fi ferite de demiteri la voința președintelui. Pentru a exemplifica ce ar însemna această schimbare a enumerat mai multe agenții: Veterans Affairs, Interior, Labor, EPA, Commerce, Education, iar la o întrebare suplimentară, judecătorul Neil Gorsuch a răspuns simplu „agricultura”, stârnind râsete în sală, conform transcrierii oficiale.
Judecătorul Brett Kavanaugh a exprimat îngrijorări despre puterea agențiilor independente. El a afirmat că delegările largi către astfel de organisme, opace și greu de tras la răspundere, ridică probleme constituționale și practice pentru libertățile individuale. Kavanaugh a invocat și doctrina „major questions”, pe care Curtea a aplicat-o în ultimii ani pentru a evita prezumția că Congresul a delegat, fără claritate, chestiuni politice sau economice semnificative agențiilor.
Pe de altă parte, justiția Ketanji Brown Jackson a avertizat asupra efectelor practice ale poziției administrației Trump în acest caz. Ea a subliniat că agențiile independente au fost create tocmai pentru că legislativul a considerat necesar ca anumite domenii să fie gestionate de experți nonpartizani, oameni de știință, medici, economiști cu doctorate, și că supunerea lor dispoziției absolute a președintelui ar putea conduce la înlocuirea acelor specialiști cu susținători loiali, dar necalificați, fapt care nu ar servi interesului public. Judecătoarea a punctat că aceasta este o decizie de politică publică pe care Congresul a luat-o intenționat.
Justiția Elena Kagan a vorbit despre o înțelegere istorică, un aranjament între Congres și agenții: legislativul a delegat acestor organisme numeroase atribuții care nu sunt, în mod tradițional, prerogative exclusive ale executivului și a făcut-o cu ideea că puterea nu va fi concentrată în mâna unei singure persoane, președintele. Ea a susținut că, dacă elimini o parte din această înțelegere, lași în urmă o putere masivă, necontrolată și neverificată în mâinile președintelui, schimbând astfel echilibrul instituțional stabilit în decenii.
Cazul Slaughter pare destinat unei decizii polarizate, spre deosebire de hotărârea unanimă în Humphrey’s Executor, care consacrase anterior restricții privind demiterea comisarilor FTC. În termeni practici, miza nu este abstractă: o decizie favorabilă celor care susțin extinderea controlului prezidențial ar putea permite reconfigurări legislative ale agențiilor menționate, cu consecințe directe asupra politicilor din sănătate, mediu, muncă și alte sectoare.
Cazul Slaughter pune în discuție echilibrul instituțional dintre președinte și agențiile independente, iar nume precum Alito, Kavanaugh, Jackson sau Kagan trasează clar liniile disputei. Modificarea precedentelor stabilite în Humphrey’s Executor ar afecta agenții precum Veterans Affairs, EPA sau Departamentul Agriculturii. Tu ce crezi: Curtea ar trebui să păstreze protecțiile actuale pentru comisii sau să permită un control prezidențial mai larg?
Fii primul care comentează