Filmul german „Unterwegs im Namen der Kaiserin” pune în scenă o combinaţie atipică de umor, kitsch şi critică socială, iar vestea e că poate fi urmărit la ZDF şi în mediathecă, începând cu sfârşitul lunii octombrie. Tema nu se limitează la o ghidușie pe seama lui Sisi, ci oferă o reflecţie actuală despre cum miturile istorice devin marfă comercială şi cine are de câştigat când istoria este transformată în produs turistic.
Povestea îl urmăreşte pe trio-ul format din Romy, Karlheinz şi Magda Gustav, oameni obosiţi de rutina cotidiană, care pornesc într-o misiune aparent fără sens: găsirea izvorului tinereţii. De la primele cadre filmul adoptă o estetică excentrică, îmbinând peisajul idilic al naturii cu accente de Heimatfilm retro şi o doză intenţionată de kitsch. Scena iniţială te plasează pe o terasă înconjurată de munţi şi păduri, cu Zirbenschnaps servit pe masă şi discuţii, pe jumătate ironice, despre sfârşitul iluziilor şi degradarea lumii sub presiunea capitalismului. Cei trei îşi imaginează deja rochii albe şi o viaţă „premium” promisă de o profeţie ciudată.
Intriga porneşte atunci când întâlnesc o femeie cu aer de vrăjitoare, care le spune că una dintre ele ar putea fi reîncarnarea împărătesei Elisabeta. Pentru a trezi „spiritul” Sisi în noua „întrupare” este nevoie de disciplină şi efort, un ritual ce seamănă cu un concurs social în care câştigătorul obţine un statut privilegiat, iar învinşii rămân cu ruşinea înfrângerii. Regizoarea şi scenarista Jovana Reisinger încadrează totul ca pe o farsă meta: limbajul devine uneori teatral, frazele sună ca maxime din calendare motivaţionale, iar tonul general e pastişă. Din această cauză exagerarea stilistică nu pare un defect, ci o alegere intenţionată: totul e montat ca o mascaradă, ca şi cum spectatorul ar fi invitat să observe mecanismul.
Pe parcurs, cei trei explorează locuri şi ritualuri asociate cu viaţa Elisabetei, intrând într-o lume luxoasă pe care o mimează cu curtoazie, dar unde rămân permanent jucători. Filmul ironizează transformarea istoriei şi a imaginii Sisi în marfă turistică; e un raid prin „Sisi-Tourismus-Hölle”, adică acea zonă în care memoria se îmbracă în suveniruri şi experienţe preambalate. Astfel, Sisi devine simbol: nu doar o figură istorică, ci un mit exploatat pentru dorinţa colectivă de evadare sau de întoarcere la o pretinsă epocă mai bună. În mijlocul crizelor şi al nesiguranţei, oamenii caută repere romantizate, însă cu preţ: competiţia, consumul şi rolurile toxice rămân parte din această fantezie.
Tonalitatea filmului oscilează între comedie skurrilă şi o melancolie tăioasă. La început râzi de exagerări, dar pe măsură ce povestea avansează umorul alunecă spre un fel de groază amuzantă, cu nuanţe de neplăcere neagră. Sisi, practic, le consumă energia personajelor: dorinţa de autodepăşire şi conformare le suprimă libidoul, ca şi cum goana după „mai bine” înlocuieşte bucuria de a trăi. Filmul sugerează că hype-ul extraordinar din jurul lui Sisi produce, în final, mai multă dezamăgire decât consolare. În loc să salveze, mitul riscă să transforme viaţa într-o scenetă estetizată, iar faţada strălucitoare ascunde lipsuri.
Regia lui Reisinger construieşte cu intenţie o atmosferă de farsă pastelată, unde replicile ceremoniale şi gesturile măsurate creează senzaţia de spectacol expus, nu de autenticitate. Finalul funcţionează ca un fel de exorcism al mitului, cu o ironie tăioasă care lasă spectatorul să se întrebe ce poveşti îşi mai spune societatea şi cum acestea produc iluzii sau răni. Filmul rămâne o recomandare pentru cei interesaţi de cinemaul care îmbină satira socială cu elemente grotesc; nu e doar un alt omagiu adus lui Sisi, ci o analiză a naşterii şi morţii miturilor în era turismului de experienţă.
„Unterwegs im Namen der Kaiserin” a avut premiera TV pe 3 noiembrie 2025 la ZDF şi este disponibil din 31 octombrie în mediatheca ZDF.
Titlul filmului, personajele Romy, Karlheinz şi Magda Gustav şi data difuzării 3 noiembrie 2025 sunt ancore concrete care arată cum producţia discută recuperarea mitului Sisi în cheie comercială. Filmul ridică întrebări despre rolul turismului cultural, competitivitate şi despre cum dorinţa de a reveni la „ceva mai bun” devine produs. Te provoacă să reflectezi la locurile istorice vizitate recent, au fost pentru tine experienţe autentice sau replici atent ambalate pentru posteritate?
Fii primul care comentează