O știre cutremurătoare din Alsacia readuce în atenție vieți care se intersectează între medicină, migrație și tragedie. Simona Boila, cardiologă de origine română stabilită de mult timp în Franța, a fost găsită carbonizată pe 30 octombrie în Molsheim, iar autoritățile o caută în continuare pe fiul ei, Andrei, în vârstă de 22 de ani, suspectat de comiterea crimei. Nu este doar un titlu: povestea descrie traseul unei femei plecate din Cluj-Napoca, care și-a construit o carieră respectată peste hotare, și un sfârșit tragic care ridică întrebări dureroase.
Simona s-a născut în 1969 la Cluj-Napoca și a studiat medicina în România. După separarea de soțul decedat, la sfârșitul anilor 2000 s-a mutat în Franța împreună cu fiul ei, Andrei, născut în 2003. Specializată în cardiologie și boli vasculare, și-a început activitatea în Franța la Noul Spital Civil din Strasbourg, apoi a lucrat la centrul de reabilitare din Schirmeck. Cei care au colaborat cu ea o descriu drept o profesionistă cinstită, apreciată pentru amabilitate și atenția cu care îngrijea pacienții. Maurice Guidat, fostul director al centrului, a spus că era o femeie respectată, deschisă și foarte amabilă.
În 2012 a făcut pasul spre independență profesională, stabilindu-se la Molsheim unde a deschis o clinică alături de Dr. Jean-Paul Heimburger, iar mai târziu a lucrat și cu Dr. Bogdan Rădulescu. Colegii i-au evidențiat modestia și competența: o persoană blândă, riguroasă și cu un puternic simț al eticii profesionale. Prietenii au completat portretul cu nuanțe personale: foarte discretă, retrasă, generoasă și un bun ascultător, dar în același timp purtând o suferință interioară pe care părea să o ascundă. Acea discreție, în contextul comunităților medicale și sociale, poate părea uneori un semn de tărie; alteori, poate indica lupte private.
Primarul din Molsheim, Laurent Furst, a vorbit despre efectul asupra comunității: o cunoscuse atât ca pacient, cât și ca cetățean, și a subliniat că era grijulie și atentă la nevoile bolnavilor. Moartea ei lasă un gol în oraș, a spus el, observație care subliniază cât de bine integrată era în viața locală. Autoritățile franceze continuă investigațiile, iar fiul ei este căutat ca suspect. Ancheta, așa cum este relatată în presă, urmărește clarificarea circumstanțelor exacte ale tragediei.
Această poveste scoate în evidență mai multe teme: migrația profesională a medicilor din România către vestul Europei, efortul de integrare al unui specialist într-o comunitate străină, dar și fragilitatea vieților personale care pot rămâne ascunse dincolo de aparențele publice. Descrierile venite atât din mediul de lucru, cât și din partea prietenilor arată cât de diferite pot fi fețele pe care le afișăm în societate. În plus, în mod dureros, cazul ridică întrebări despre sănătatea mentală și despre sprijinul oferit celor retrași, chiar și atunci când par integrați și respectați.
Simona Boila, numele ei, locul (Molsheim), anul nașterii fiului (2003) și data găsirii (30 octombrie) rămân elemente concrete ale unei povești încă deschise, în așteptarea concluziilor anchetei. Ce credeți că ar trebui făcut la nivel comunitar pentru a identifica și a sprijini persoane care par bine integrate, dar care ascund suferințe profunde?
Fii primul care comentează