Când un holding își schimbă sediul fiscal, nu este doar o simplă relocare: poate porni investigații care zguduie piețele și conturile. Autoritățile italiene au pus sub sechestru pachete de acțiuni evaluate la 1, 29 miliarde de euro, deținute de Lagfin SCA, societatea din Luxemburg care controlează Grupul Campari, într-o anchetă legată de presupuse nereguli fiscale în perioada 2018–2020.
Potrivit comunicatului oficial, poliția fiscală italiană a blocat aceste acțiuni în cadrul unei investigații privind taxe neachitate estimate la circa un miliard de euro, sumă pe care procurorii o leagă de mutarea sediului fiscal în Luxemburg. Ancheta a scos la iveală și capitaluri nedeclarate de 5, 3 miliarde de euro, despre care anchetatorii susțin că nu au fost supuse exit tax, taxa aplicată când o companie își transferă rezidența fiscală într-un alt stat. În dosar apare și numele lui Luca Garavoglia, președintele Campari, asupra căruia planează acuzația de depunere de declarații fiscale false. Avocații săi nu au răspuns solicitărilor presei până în prezent.
Campari a comunicat că grupul nu este parte în anchetă și că nicio subsidiară nu este implicată, iar Lagfin a susținut anterior că și-a îndeplinit obligațiile fiscale în toate jurisdicțiile, calificând acuzațiile drept neîntemeiate. În esență, disputa pare să se concentreze pe decizia de schimbare a rezidenței fiscale și pe obligațiile fiscale aferente, cu miză financiară foarte mare și consecințe pentru imaginea unui grup cu recunoaștere globală.
Cazul ridică întrebări specifice despre modul în care marile grupuri gestionează mutările fiscale și despre aplicarea mecanismelor precum exit tax. Transferul sediului în Luxemburg în perioada 2018–2020, suma de aproximativ 1 miliard de euro reclamată drept taxe neachitate și cele 5, 3 miliarde de euro nedeclarate sunt elemente cheie care arată amploarea anchetei. Rămâne de urmărit cum vor răspunde Lagfin și Garavoglia pe plan juridic și financiar, precum și posibilele repercusiuni pentru Campari asupra reputației și relațiilor cu autoritățile fiscale din alte țări.
Mutarea rezidenței fiscale a unei companii mari se traduce astăzi în cifre clare: 1, 29 miliarde euro în acțiuni sechestrate, circa 1 miliard euro pretins ca taxe neachitate și 5, 3 miliarde euro considerate nedeclarate. Aceste date arată că deciziile fiscale transfrontaliere depășesc sfera contabilă și pot declanșa investigații complexe care implică atât societăți-mamă, cât și conducerea executivă. Cum crezi că ar trebui clar reglementate astfel de mutări fiscale pentru a preveni situații similare?
Fii primul care comentează