România a devenit tot mai des o rută prin care gazele sunt redirecționate către țările vecine: din datele Transgaz se observă clar volume trimise către Ungaria și Ucraina, iar legătura cu Republica Moldova operează aproape la capacitate maximă. Această transformare amintește de momentele când rețelele energetice erau redesenate după crize și schimbări geopolitice, iar coridoarele de transport căpătau importanță comparabilă cu resursele înseși.
Informațiile interactive Transgaz indică un flux de aproximativ 5 milioane de metri cubi de gaze zilnic către Ungaria, ceea ce echivalează practic cu un tranzit facilitat de România pentru piața maghiară pe ruta Turcia-Bulgaria. Recent, România a devenit și un nod pentru gazul destinat Ucrainei: circa 1 milion de metri cubi pe zi tranzitează prin punctul Isaccea, provenind dinspre Grecia. Este vorba despre GNL descărcat în terminalele din Marea Mediterană, transferat pe camioane cisternă și transportat pe Coridorul Vertical până la granițele României, de unde este dirijat spre Ucraina.
Această rută, relativ nouă în regiune, beneficiază de sprijin politic și financiar din partea Statelor Unite și a Uniunii Europene, ca alternativă la gazul rusesc. Până în prezent, fluxurile pe această direcție au fost însă sporadice și de volum moderat. Marile companii comerciale nu s-au angajat masiv în achiziții și transporturi de volum consistent, în principal pentru că GNL-ul pe aceste trasee este, de regulă, mai scump decât gazul rusesc, iar cererea din țările tranzitate, în special din Ucraina, rămâne imprevizibilă. Războiul din Ucraina face dificilă estimarea consumului industrial și casnic, iar pe termen lung e complicat de încheiat contracte mari și stabile.
În prezent, Ucraina își acoperă cea mai mare parte a necesarului prin Polonia, după ce, la începutul anului, a renunțat complet la importurile din Rusia. Coridorul Nord-Sud, care traversează România, ar putea deveni o alternativă semnificativă de aprovizionare pe termen mediu, dacă se vor alinia condițiile comerciale și logistice.
Referitor la exportul către Republica Moldova, fluxul curent folosește interconectorul Iași-Ungheni la capacitate maximă, ceea ce înseamnă aproximativ 5, 4 milioane de metri cubi pe zi. În paralel, producția internă a României rămâne la niveluri ridicate, în jur de 24, 2 milioane de metri cubi zilnic.
Analiza politică și logistică a acestor trasee ridică întrebări relevante despre securitatea energetică și despre modul în care infrastructura modelează geopolitica regională. Coridorul Vertical și interconectorul Iași-Ungheni sunt exemple elocvente: primul reprezintă un demers de diversificare a surselor pentru Europa de Sud-Est, iar al doilea evidențiază legătura practică cu Republica Moldova și dependența acesteia de rețelele regionale. Dacă tranzitul prin România se intensifică, vor conta evoluția prețurilor la GNL, deciziile traderilor și stabilitatea cererii din Ucraina. Din aceste mișcări rezultă că rețelele de gaz nu sunt doar conducte și noduri tehnice, ci instrumente strategice care reflectă decizii politice și economice concrete.
Crezi că România ar trebui să majoreze investițiile în infrastructură pentru a susține aceste rute regionale sau ar fi suficientă optimizarea traseelor existente?
Fii primul care comentează