Când auzi din nou de Robin Hood, reacția inițială e adesea oboseala: câte variante mai pot exista? Noua serie de la MGM+ reinventează legenda într-un cadru cunoscut, dar cu răsturnări de perspectivă care umanizează personajele și îngroașă firul narativ. Istoria adaptărilor lui Robin Hood e vastă, de la balade orale la filme contemporane, iar această versiune sapă dincolo de mit, arătând cum identitatea, loialitățile și viața familială modelează un erou.
Jack Patten oferă un Robin mai nuanțat decât haiducul romantic tipic: are porecle, conflicte interioare și o afecțiune profundă pentru lumea lui, mereu amenințată. Lauren McQueen interpretează o Marian cu prezență caldă, iar chimia dintre ei sună natural, fără exagerări; relația lor se construiește lent, cu nuanțe ce amintesc, fără a copia, dinamica Romeo și Julieta. Primele episoade investesc timp în conturarea lui Rob ca personaj tridimensional, oferind seriei o fundație serioasă: nu e doar cinema cu săgeți, ci o încercare de a reconstrui motivele din spatele legendelor.
Scenariul semnat de English și Glenn are meritul de a porni povestea de la rădăcini, păstrând firul narativ compact și concentrat. Există episoade mai lente, în care Rob și camarazii par blocați în disperare prin pădure, dar fiecare episod are un cliffhanger ce-ți schimbă perspectiva în ultimele 30 de secunde. Acest truc final te împinge, plăcut, să apeși play la următorul episod, încă funcționează și, sincer, e unul dintre atuurile serialului.
Pe plan intim, serialul păstrează inocența în relația Marian-Rob, dar nu același lucru se poate spune despre alte scene. Anumite personaje, precum Priscilla din Nottingham (Lydia Peckham), recurg la seducție pentru a-și atinge scopurile, iar scenele care ar trebui să ilustreze puterea feminină ajung uneori să includă momente prea explicite, care par neesențiale pentru intrigă. Această alegere ridică semne de întrebare: în 2025 se pot transmite mesaje despre influența femeilor fără imagini grafice. Chiar dacă pe platou e prezent un coordonator de intimitate, deciziile creative care generează astfel de momente rămân la scenariști și regizori.
În schimb, Connie Nielsen oferă o Eleanor de Aquitania memorabilă. Fiecare replică a ei pare cântărită, iar personajul folosește inteligență și diplomație pentru a construi alianțe. În aceste scene, serialul arată cât de ușor au fost subestimate femeile în istorie, iar Nielsen transformă acea subestimare într-un atu. Dacă MGM+ ar lansa vreodată un spin-off cu Eleanor, nu ar fi doar plăcut, ar fi o opțiune solidă.
Nu totul e impecabil, sunt momente în care acțiunea stagnează și unele decizii stilistice sunt discutabile, dar, per ansamblu, serialul reușește să redea povestea lui Robin Hood într-un mod revigorat. Adaptările pot epuiza când miza e doar nostalgia, însă aici se simte o încercare sinceră de a înțelege personajele dincolo de clișee.
Episodul are mai multe răsturnări de situație la final, iar numele principale din distribuție, Jack Patten, Lauren McQueen, Connie Nielsen, rămân cele mai solide ancore. Serialul, produs de MGM+, are un ritm captivant, chiar dacă unele scene intime par nepotrivite pentru scopul narațiunii. La capitolul tehnic: scriitura și construcția episodică funcționează, iar cliffhanger-ele sunt bine plasate pentru publicul de streaming.
Eleanor, interpretată de Connie Nielsen, primește replici remarcabile și își consolidează influența prin corespondență și alianțe. Marian și Rob dezvoltă o relație lentă, credibilă, iar interpretările lui Patten și McQueen susțin tensiunea emoțională. Totuși, anumite scene sexualizate cu personaje secundare, de exemplu cele din camerele de servire ale castelului, nu par necesare pentru evoluția poveștii. Producția demonstrează ce se poate face cu o legendă tocmai dacă accentul cade pe personaje și pe surprize bine dozate.
Un element concret din text: cliffhanger-ele din ultimele 30 de secunde ale fiecărui episod schimbă constant ce crezi că știi despre poveste. Asta face serialul ușor de urmărit într-un binge, dar ridică întrebări despre echilibrul dintre șoc și substanță. Dacă preferi reinterpretările istorice care pun personajele în prim-plan, nu doar săgețile și costumele, acesta e un Robin Hood care merită vizionat. Ce scenă dintr-o adaptare clasică ți s-a părut cea mai reușită și de ce?
Fii primul care comentează