Evenimentul din 31 octombrie marchează la Aula Primăriei Sectorului 2 încheierea a două expoziții și a unui performance care au pus accentul pe percepție dincolo de vedere: proiectul Blind Eight, filmul cu același titlu și performance-ul Unseen Layers susținut de Oana Iordăchescu. Accesul este gratuit, astfel că oricine dorește să experimenteze arta altfel poate intra fără bilet.
De la începuturile sale din 2018, inițiat de Daniel Loagăr, proiectul Blind s-a transformat într-o inițiativă colectivă menită să deschidă spațiul artistic către simțuri mai puțin exploatate în mod obișnuit: atingerea, sunetul, mișcarea. Pe 15 octombrie 2025, de Ziua Mondială a Nevăzătorilor, Celula de Artă, împreună cu Asociația Entuziart și Asociația Nevăzătorilor din România, a organizat o ediție multisenzorială a Blind Eight. Aceasta a fost a cincea ediție a proiectului și a adus publicul într-un exercițiu de empatie și cooperare: o serie de performance-uri și ateliere în care creația s-a realizat fără a se baza pe vedere, ci pe atingere, sunet și un element controlat de hazard. Muzica live a lui Marin Grigore a însoțit intervențiile performative, dând ritm și coeziune între straturi.
Ediția 2025 a reunit pe aceeași lucrare opt intervenții succesive realizate de opt artiste care nu au văzut ce a pictat precedenta: Nicoleta Ababei, Ioana Badea, Evghenia Gritsku, Teodora Grindei, Oana Iordăchescu, Mihaela Lungu, Gizella Popescu și Oana Zbanț. Metoda de a picta „cu ochii larg închiși” a fost folosită pentru a valorifica intuiția, memoria tactilă și dialogul cu o lucrare neterminată.
Expozițiile care se încheie pe 31 octombrie propun două perspective complementare asupra nevăzutului. O lume (ne)văzută, curatoriată de Oana Dorneanu pentru Asociația Entuziart, pornește de la universul Micului Prinț al lui Antoine de Saint-Exupéry și oferă o experiență terapeutică de aproximativ 7 minute, cu ochii închiși, în care vizitatorii sunt ghidați prin sunet, mișcare și atingere. Lucrările sunt rezultatul atelierelor de art-terapie desfășurate cu persoane nevăzătoare, elevi și cadre didactice de la Liceul Tehnologic Special Regina Elisabeta și urmăresc să evidențieze modul în care emoțiile și sensurile pot fi transmise fără ajutorul privirii. Proiectul explorează pedagogia senzorială și aduce arta către un mod de comunicare mai puțin vizual, mai conectat la experiența corporală.
Blind Eight, curatoriată de Andreea-Eliza Petrov și Adriana Borună, prezintă lucrările tactile produse de participantele la performance-ul omonim și le însoțește de suporturi audio. Atingerea și auzul devin astfel limbaje de sine stătătoare, iar expoziția investighează granițele dintre intimitate și distanță: privirea tinde să delimiteze, atingerea reduce separarea. Traseul senzorial include intervenții foarte variate ca stil și materialitate: reflexii imersive semnate de Oana Iordăchescu și Mihaela Lungu, lucrări concentrate pe pământ și materialitatea sa de la Ioana Badea și Nicoleta Ababei, forme acvatice și ludice ale Oanei Zbanț și Gizellei Popescu și sugestii cosmice în creațiile Teodorei Grindei. Diversitatea materialelor, textile, ceramică, pământ, scagliola, tehnologie digitală, construiește un cosmos comun în care fiecare obiect poate fi explorat cu mâna, nu doar privit.
Prin structura sa, expoziția transformă obiectul artistic dintr-un lucru de contemplat într-un corp de explorat: atingerea devine metodă de cunoaștere, iar audiția adaugă un strat narativ sau atmosferic. Filmul Blind Eight și performance-ul Unseen Layers operează ca extensii ale acestui demers, documentând și completând experiența multisenzorială propusă.
Fotografiile care documentează proiectul sunt semnate Bogdan Baractaru. Evenimentul final, programat pentru 31 octombrie, reunește publicul pentru a trăi aceste propuneri, care se bazează pe colaborarea dintre artiști, persoane nevăzătoare și mediatori culturali.
Blind Eight ilustrează cât putem redescoperi atunci când renunțăm temporar la vedere: numele proiectului, lista celor opt artiste, data de 15 octombrie 2025 și implicarea Liceului Tehnologic Special Regina Elisabeta rămân repere clare ale acestui demers. Expozițiile și performance-urile amintesc de tradiții artistice colaborative, dar și de practici terapeutice contemporane, unde arta devine instrument de incluziune. Crearea de spații în care atingerea și sunetul sunt prioritare schimbă felul în care privim muzeele și galeriile: ele pot deveni locuri de experiment, educație senzorială și dialog social. Vrei să simți arta cu mâinile sau preferi varianta clasică, cu ochii deschiși?
Fii primul care comentează