Cercetările Laurei Murphy privind munca forțată și lanțurile de aprovizionare din China au fost suspendate temporar de Universitatea Sheffield Hallam, iar acest incident ridică întrebări legate de influența politică și comercială asupra autonomiei academice. Nu este un fenomen nou: universitățile au fost mereu spații de confruntare între idealuri intelectuale și presiuni externe, iar acum se vede clar cum legăturile cu piața și autoritățile pot influența ce studii sunt realizate sau publicate.
Laura Murphy, una dintre cele mai proeminente profesoare de la Centrul Helena Kennedy pentru Justiție Internațională de la Sheffield Hallam, investighează implicarea uigurilor în programe de muncă forțată și felul în care bunurile obținute astfel pătrund în lanțuri de aprovizionare globale. Munca ei, desfășurată împreună cu o echipă mică din Hong Kong denumită Laboratorul de Muncă Forțată, a fost citată de guverne occidentale și de organisme internaționale, contribuind la politici menite să elimine produse fabricate prin muncă forțată. Beijingul respinge aceste acuzații și susține că programele urmăresc reducerea sărăciei, nu exploatarea.
În februarie, universitatea i-a cerut lui Murphy să oprească cercetările privind China. Laboratorul din Hong Kong și site-ul său au fost închise, iar unele rapoarte au devenit mai greu accesibile, fiind relocate în zone mai puțin vizibile ale arhivei instituției. Anterior, aceeași universitate descrisese munca drept „revoluționară”, însă decizia din primăvară a fost justificată oficial prin motive administrative și din grijă pentru siguranța personalului din China. În urma acestor explicații, Murphy a declarat că a fost inițial confuză, apoi șocată când a simțit că i se cere să aleagă între libertatea academică și accesul la piața studențească chineză. Universitatea neagă că ar fi motivată de interese comerciale.
Contextul e mai larg: cu câteva luni înainte, Sheffield Hallam renunțase la publicarea unui raport planificat despre riscul muncii forțate în lanțul de aprovizionare cu minerale critice și a returnat finanțarea către Global Rights Compliance, o fundație din Haga care a publicat în cele din urmă studiul în iunie. Această hotărâre a generat îngrijorare chiar și printre finanțatori, iar Lara Strangways, șefa departamentului de afaceri și drepturi ale omului de la GRC, a subliniat că retragerea publicării de către universitate ridică semne de întrebare privind motivațiile deciziei.
Pe lângă justificările administrative și de securitate, o altă explicație oficială invocată a fost legată de asigurări: după ce o companie chineză menționată într-un raport HKC a intentat un proces pentru defăimare, asigurătorul universității a considerat că riscul era prea mare și a refuzat să acopere lucrările produse de centrul de cercetare. Procesul este încă în derulare, iar astfel de litigii adaugă o presiune financiară și juridică suplimentară asupra instituțiilor care publică investigații sensibile.
În octombrie, după ce Murphy a amenințat cu acțiuni în justiție pentru încălcarea libertății academice, universitatea a ridicat interdicția și a prezentat scuze. Murphy rămâne prudentă, nefiind sigură că va beneficia din nou de același grad de susținere. Episodul lasă întrebări despre modul în care universitățile iau decizii relevante pentru cercetare când se confruntă cu interese comerciale, amenințări legale sau presiuni geopolitice. Nu este doar un caz izolat: hotărârile instituțiilor academice influențează accesul publicului și al factorilor de decizie la informații care pot modela politici economice și drepturile omului.
Situația scoate în evidență echilibrul fragil între protejarea cercetătorilor și a instituțiilor și garantarea libertății academice în fața riscurilor financiare și politice. Raportul despre minerale critice publicat de Global Rights Compliance, procesul în curs inițiat de o companie chineză și gestionarea comunicării interne la Sheffield Hallam arată impactul concret al acestor dileme asupra unei cercetătoare recunoscute pe plan internațional. Câtă susținere financiară, legală și instituțională e necesară pentru ca investigarea unor teme sensibile, precum munca forțată a uigurilor, să poată continua fără cenzură indirectă?
Crezi că universitățile ar trebui să refuze finanțări sau parteneriate care le-ar putea limita libertatea academică?
e frumos că s-a scos chestia asta la iveală, dar… nu e surpriză chiar. universitățile sunt tot timpul prinse între banii ăia buni și idei incomode. și da, stiu, pare simplu: refuzi finanțări care te limitează. dar nu e chiar așa, că ai profesori care trebuie plătiți, proiecte care mor dacă nu vine grantul, studenți care pleacă.
mie îmi pare că ar trebui reguli mai clare: contracte care să interzică clauze de cenzură, asigurări specifice pt riscuri legale, niște fonduri de urgență publice sau de la ONG-uri ca back-up când apar presiuni. și training pentru universități cum să gestioneze procesele astea, că multe instituții se sperie la primul avocat din china sau de oriunde.
dar tot ce zic eu… cine plătește? statul? ok, dar atunci statul poate vrea influență. deci solutia e mixată: diversifică finanțarea, punți între fundații independente, asigurări mai bune și transparență publică despre cine finanțează ce.
nu știu, pare simplu când zici pe hârtie. în realitate e jonglerie: principii vs supraviețuire. și da, murphy a avut curaj, sper să aibă și sprijin real, nu doar vorbe.