De la Manama la Istanbul: Iordania și Germania solicită un mandat ONU pentru o forță de stabilizare în Fâșia Gaza, în timp ce tensiunile persistă pe teren. Subiectul își are originea în propunerile postbelice discutate la nivel internațional și revine frecvent în actualitate, amintind de tentativelor istorice de a plasa forțe neutre în zone sensibile din Orientul Mijlociu.
La conferința IISS Manama Dialogue din Bahrain, Ayman Safadi, ministrul de externe al Iordaniei, și omologul său german Johann Wadephul au afirmat că orice forță internațională pentru Gaza trebuie să opereze pe baza unui mandat clar emis de Consiliul de Securitate al ONU. Propunerea se leagă de planul american privind guvernarea postconflict a teritoriului și de un armistițiu intermediat de Statele Unite, care prevede ca această forță să instruiască și să sprijine poliția palestiniană, să păzească frontierele și să împiedice traficul de arme. Safadi a subliniat, totuși, că Iordania nu va trimite trupe din cauza sensibilităților regionale, deci oferă sprijin diplomatic, nu militar. Wadephul a insistat pe necesitatea unei fundații clare în dreptul internațional pentru orice desfășurare, sugerând că stabilitatea fără claritate juridică rămâne un simplu exercițiu de precauție.
Între timp, situația de la sol rămâne fragilă. Armistițiul intrat în vigoare pe 10 octombrie a fost marcat deja de un nou incident: Hamas a returnat trei cadavre despre care sursele susțin că nu aparțin ostaticilor luați pe 7 octombrie 2023, iar armata israeliană a reluat lovituri în zona orașului Khan Younès, în sudul Gazei. O sursă militară israeliană afirmase, la predarea cadavrelor, că nu crede că acestea sunt ale ostaticilor, iar aceste schimburi tensionate au reaprins furia israeliană față de întârzierile în predarea trupurilor. Guvernul israelian a acuzat Hamas de încălcarea acordului de armistițiu, iar familiile ostaticilor au cerut măsuri mai dure pentru aplicarea înțelegerii. Reacțiile nu au întârziat: Israelul a bombardat Gaza de două ori după 10 octombrie, ca răspuns la atacuri care au ucis trei soldați, iar în bombardamentele din 19 octombrie și ulterior au fost raportate pierderi semnificative de vieți, conform surselor palestiniene.
Pe plan diplomatic, Turcia a convocat o reuniune la Istanbul, care va avea loc luni, destinată discuțiilor despre armistițiu și pașii ulteriori. Ministrul turc de externe Hakan Fidan a declarat că este îngrijorat că încetarea focului ar putea să nu fie durabilă. La întâlnire vor participa miniștri din state care au fost parte la discuțiile cu președintele american Donald Trump, la reuniunea din New York din septembrie: Turcia, Qatar, Arabia Saudită, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Pakistan și Indonezia. Această reuniune poate reprezenta o coordonare regională reală sau, în cel mai bun caz, o încercare de a aduce la aceeași masă actori cu interese adesea divergente.
Chestiunea mandatului ONU readuce în prim-plan dilema clasică: cum se reconstruiște securitatea și ordinea după un conflict fără a escalada tensiunile sau a încălca suveranitățile? Planul propus include componente operaționale, pregătire pentru poliție, securizarea frontierelor, prevenirea traficului de arme, dar toate acestea necesită legitimitate juridică și un echilibru politic fin. Când Iordania refuză trupe, dar susține un mandat, iar Germania cere o bază legală clară, iese la iveală imaginea unei soluții ce trebuie negociată cu mare atenție: nu doar cine furnizează personal, ci și ce mandat primește acesta și cum sunt protejate populațiile civile.
Anunțul turcesc privind reuniunea de la Istanbul indică că actorii regionali vor încerca din nou să-și alinieze pozițiile, ceea ce este esențial pentru durabilitate. Reamintirea întâlnirii din New York din septembrie, cu participarea unor state precum Qatar și Egipt, arată că agenda diplomatică este deja amplă și că orice acțiune pe teren trebuie susținută prin consens politic și sprijin logistic.
Planul de stabilizare rămâne, așadar, un proiect complicat: include cerințe juridico-politice, opțiuni militare limitate și multă diplomație. Detaliile, ce tip de mandat, cine contribuie cu personal, cum se colaborează cu forțele palestiniene, vor hotărî dacă inițiativa devine o prezență concretă sau rămâne la nivel teoretic. Dacă armistițiul este atât de fragil încât predarea câtorva cadavre declanșează reluarea loviturilor, provocările practice sunt evidente.
Reuniunea de la Istanbul și declarațiile de la Manama scot în evidență două idei clare: necesitatea unui cadru legal prin ONU și importanța implicării actorilor regionali în soluțiile de stabilizare. Rămâne de văzut dacă aceste dezbateri vor duce la o formulă aplicabilă la sol sau la încă o rundă de negocieri. Care considerați că ar fi cel mai util pas concret pe care îl pot face actorii internaționali pentru a proteja civilii din Gaza?
Fii primul care comentează