Evenimentul Energy for Romania, organizat de Electrica Group și Fundația Electrica, a adus în Hala Filaret, locul primei centrale electrice din București, o discuție despre cum pot energie, educație și responsabilitate socială să modeleze viitorul energetic al țării. La întâlnire au participat peste 150 de persoane: reprezentanți ai autorităților publice, lideri din piețele de capital și din sectorul energetic, cadre universitare și ONG‑uri, toți preocupați de aceeași întrebare: cum convertim resursele și expertiza în dezvoltare durabilă pentru România?
Gazda evenimentului a facilitat intervenții care au alternat date statistice, angajamente strategice și observații practice. Alexandru Chiriță, CEO al Electrica Group, a relatat evoluția companiei de la prețul de 6 lei în 2022 până la 23 lei în prezent, subliniind că această creștere nu este meritul unei singure persoane, ci rezultatul autonomiei oferite profesioniștilor în activitatea lor zilnică. A precizat ferm că investițiile și performanța economică merg mână în mână cu proiectele sociale și educaționale, astfel încât dezvoltarea să fie relevantă și pentru comunități, nu doar pentru indicatorii financiari.
Mihai Diaconu, președintele Consiliului de Administrație al Electrica, a readus în discuție dimensiunea socială a infrastructurii energetice: în 2025 încă există mii de gospodării fără acces la energie electrică, iar succesul unei companii de utilitate trebuie evaluat și după impactul real asupra oamenilor, nu exclusiv după profit. Acest mesaj pune accentul pe concret: rețeaua nu e doar o chestiune tehnică, ci o componentă esențială a dezvoltării comunităților.
Radu Burnete, consilier prezidențial, a insistat asupra obiectivului ca România să devină lider regional în domeniul energiei, dar nu doar prin declarații: sunt necesare investiții rapide în producție, rețele și piață. A subliniat importanța unor prețuri competitive și a unui cadru deschis pentru capitalul privat, esențial pentru susținerea tranziției energetice. Bogdan Ivan, ministrul energiei, a adăugat că sistemul energetic afectează economia în ansamblu și trebuie conceput astfel încât România să reducă dependența de importuri și, pe termen lung, să devină exportator net, menținând prețuri finale pentru gospodării și companii sub media europeană.
Din perspectiva pieței de capital, Alexandru Petrescu, președintele ASF, a afirmat că sectorul energetic necesită o arhitectură a încrederii: tehnologia contează, dar la fel de importante sunt mecanismele de protecție a consumatorilor și investitorilor. Fără încredere nu se poate construi stabilitate, iar stabilitatea este condiția finanțărilor pe termen lung. Consolidând această idee, Remus Vulpescu, directorul Bursei de Valori București, a menționat emisiunea de obligațiuni verzi a Electrica din iulie, cea mai mare emisiune corporativă nefinanciară din România: 500 milioane de euro destinate investițiilor în regenerabile și capacități de stocare. Pentru piața de capital, tranzacția nu reprezintă doar o cifră-record, ci confirmă că finanțarea sofisticată pentru tranziție este disponibilă local.
Un alt fir important al dezbaterii a venit din mediul academic. Mihnea Costoiu, rectorul Universității Politehnica din București, a semnalat un deficit semnificativ de forță de muncă calificată: anul universitar 2024–2025 a generat 3.800 de absolvenți la specializările inginerești ale Politehnicii, în timp ce piața a înregistrat 39.000 de cereri de angajare în domeniu. Această discrepanță arată că tranziția energetică nu se rezolvă doar cu bani și tehnologie; este nevoie urgentă de formare profesională și de programe care să conecteze universitățile cu industria.
Discuțiile din Hala Filaret au accentuat legătura clară între investiții, reglementare, piață și capital uman. Pe de o parte, există instrumente financiare și proiecte majore pregătite să accelereze investițiile în regenerabile și stocare. Pe de altă parte, persistă provocări concrete: accesul la energie pentru locuințe, competitivitatea prețurilor, atragerea capitalului privat și formarea rapidă a inginerilor necesari pe teren. Toate aceste elemente trebuie coordonate dacă România își propune nu doar să își îmbunătățească infrastructura, ci și să joace un rol activ în regiune.
Evenimentul a funcționat ca un memento util: tehnologia și resursele financiare sunt doar piese ale unui puzzle mai amplu, în care încrederea, reglementarea corectă și capitalul uman au aceeași importanță. Exemplul obligațiunilor verzi de 500 milioane de euro demonstrează că finanțarea există, iar declarațiile oficialilor indică voință politică și corporativă. Rămâne, însă, sarcina practică, modernizarea rețelelor, extinderea accesului la energie și educația tehnică, pentru ca aceste intenții să se concretizeze în rezultate vizibile.
Electrica, ASF, BVB, ministerul și universitatea au prezentat cifre precum 23 lei pe acțiune, 500 milioane de euro pentru obligațiuni și 3.800 de absolvenți versus 39.000 de locuri de muncă vacante. Aceste date conturează provocările imediate: cum asigurăm forța de muncă necesară și cum transformăm capitalul disponibil în proiecte care schimbă viața oamenilor? Ce credeți că ar trebui prioritizat: investițiile în infrastructură, reformele de piață sau programele de formare profesională?
Fii primul care comentează