Piața din București a început să arate ca o colecție neașteptată de fructe târzii de toamnă: curmale proaspete, smochine, merișoare și alte mici comori locale care apar, parcă, din senin pe tarabe. Amintind vag de obiceiul țăranilor de a conserva soiuri locale și de a le adapta microclimatului, aceste produse dovedesc că agricultura românească încă mai știe să surprindă.
Cea mai surprinzătoare descoperire mi s-a părut curmala proaspătă. Lucioasă și apetisantă, se vinde la 50 lei/kg. Curiozitatea a fost că nu provine din import sau dintr-un experiment modern, ci din Teleorman, din apropierea Alexandriei, unde există livezi vechi. Localnicii le numesc uneori și „măsline de Teleorman” pentru asemănarea în formă cu măslinele, iar recoltarea lor se face târziu, spre sfârșitul lui octombrie, când fructele au avut suficient soare pentru a se coace bine. Nu e vorba de o modă recentă, ci de o tradiție locală care a rezistat.
Tot din Teleorman proveneau și smochinele proaspete, la 35 lei/kg. Ele încep să se coacă din august și se recoltează treptat, uneori fiind prinse de primele înghețuri; și acestea sunt frecvent întâlnite în gospodăriile din Muntenia. În piață, alături de curmale și smochine, erau și merișoarele, fructe care se coc din septembrie târziu și pot fi culese până în noiembrie. Merișoarele pot servi la ceaiuri, tarte, gemuri sau supe, iar pe taraba vizitată erau 30 lei/kg, un preț rezonabil pentru produse de sezon.
Pe aceeași tarabă se găseau și căpșuni românești de solar, la 25 lei/kg, plus coacăze roșii la 10 lei pe coșuleț de circa 200 g. Cătina era stocată în depozite frigorifice încă din vară, pregătită pentru vânzare. Nu lipseau măceșele, potrivite pentru gem sau ceai, iar ca o notă nostalgică, erau și ultimele boabe de zmeură autohtonă recoltate din zona Sucevei, un mic semn că sezonul cald încă își lasă urmele în ofertă.
Aceste apariții scot în evidență importanța adaptării locale: curmale din Teleorman, smochine și zmeură din Suceava arată diversitatea microclimatelor și a practicilor agricole. Prezența acestor fructe în piețe creează o legătură directă între producător și consumator, păstrând soiuri și obiceiuri care altfel ar putea dispărea. Cât despre prețuri, ele reflectă disponibilitatea redusă sau costurile de păstrare și transport, 50 lei/kg pentru curmale, 35 lei/kg pentru smochine, 30 lei/kg pentru merișoare, 25 lei/kg pentru căpșuni și 10 lei pentru un coșuleț de coacăze roșii.
Aceste produse ne amintesc că toamna nu înseamnă doar legume pentru ciorbe, ci și fructe cu caracter, unele păstrate din vară, altele culese târziu, care permit preparate diverse: gemuri, tarte, ceaiuri sau supe. Dacă vrei să încerci ceva nou, aruncă o privire în piața locală: poți da de curmale românești sau de ultimele zmeure din Suceava, chiar aici, în capitală.
Merișoarele, curmalele și smochinele pomenite mai sus ilustrează cât de vie rămâne rețea locală de hrană și cum preferințele consumatorilor pot susține conservarea soiurilor tradiționale. Ai găsit astfel de fructe pe tarabele din piața ta?
Fii primul care comentează