Blue Origin a reaprins speranțele la Cape Canaveral: joi seara a fost efectuat testul la sol al celor șapte motoare principale BE-4 ale rachetei New Glenn, constituind un pas clar spre următoarea lansare a acestui vehicul masiv. Istoria zborurilor spațiale a demonstrat adesea că multe se decid înainte ca racheta să plece de pe rampă, teste, controale și, uneori, nopți nedormite pentru ingineri, iar execuția de la Cape Canaveral readuce în prim-plan această abordare minuțioasă, îmbinată cu ambițiile comerciale ale noii ere a explorării spațiale.
Racheta, poziționată pe rampă cu vedere spre Atlantic, a pornit cele șapte BE-4 la ora 21:59 EST (01:59 UTC). Motoarele au ars timp de 38 de secunde, vehiculul rămânând fix pe sol, un hold-down hotfire menit să verifice comportamentul la putere maximă înainte de zbor. Conform companiei, motoarele au funcționat la putere maximă timp de 22 de secunde și au produs aproape 3, 9 milioane de lire-forță. Testul a fost ultimul mare pas înainte de ziua lansării; a doua treaptă a rachetei fusese deja supusă unor încercări în testări anterioare.
Dave Limp, șeful Blue Origin, a scris pe X că a fost o plăcere să vadă cele șapte BE-4 în funcțiune și a felicitat echipa pentru hotfire. Unele părți ale testului au inclus manevre controlate: inginerii au oprit anumite motoare pentru a reproduce secvența de ardere necesară revenirii boosterului la aterizare. Obiectivul a fost să studieze interacțiunile fluide dintre conductele motoarelor active și cele inactive în timpul manevrei de landing. Practic, s-a încercat recrearea condițiilor pe care racheta le-ar întâlni când va încerca să revină și să aterizeze pe o barjă în largul oceanului, exact cum plănuiește Blue Origin după primul zbor din ianuarie, când aterizarea a eșuat.
Compania americană, fondată de Jeff Bezos, pune pariu pe recuperarea primului stadiu la următoarea misiune. Dacă aterizarea va reuși, boosterul ar putea fi refolosit la a treia lansare New Glenn, programată pentru începutul anului viitor, care va transporta spre Lună landerul Blue Moon, fără echipaj. E clar că succesul recuperării este crucial: în caz de eșec, construirea unui stadiu primar de rezervă ar putea amâna lansările importante până în 2026.
După testul de joi, echipa de la sol va retrage racheta de pe rampă și o va muta într-un hangar din apropiere, unde tehnicienii o vor inspecta în detaliu. În acel hangar se va schimba și capacul de carenă: va fi montat un alt carenaj tip clamshell ce conține două sonde deținute de NASA, pregătite pentru misiunea spre Marte. Rămân multe proceduri: revizuiri, teste finale și planificarea logistică a feribotului care va sta în Atlantic dacă aterizarea va fi încercată din nou.
Testul confirmă două date concrete: motoarele BE-4 au generat aproape 3, 9 milioane de lire-forță și au funcționat 38 de secunde în total, cu o porțiune de 22 de secunde la putere maximă. Aceste cifre ilustrează câtă muncă tehnică este necesară pentru ca o lansare să devină sigură și repetabilă. Echipa va analiza datele, va face ajustările necesare și va decide când racheta este cu adevărat pregătită pentru zbor. În fond, fiecare test la sol e o promisiune verificată: dacă totul e în regulă, urmează misiunea; dacă nu, rămâne la hangar până la rezolvare.
Dacă vrei detalii tehnice sau să urmărești data următoarei lansări, unele surse indică posibilitatea unei lansări pe 9 noiembrie, însă oficial nu a fost stabilită o dată exactă. Crezi că Blue Origin va reuși să recupereze primul stadiu la următorul zbor?
Fii primul care comentează