Apele sulfuroase de la Băile Puturoasa, situate la aproximativ doi kilometri de Hârșova, atrag vizitatori de peste un secol, iar povestea lor leagă istoria locală de descoperiri științifice din anii 1960-1970 și analize recente din 1990 și 2017. De la mențiuni vechi despre izvoare mezoterme până la prospecțiunile și studiile realizate în perioada comunistă și ulterior, locul a devenit un reper pentru cei care caută alinare în cazul tulburărilor digestive sau reumatismale.
Băile Puturoasa nu reprezintă o stațiune în sensul clasic; denumirea provine de la mirosul caracteristic al sulfului, dar acest aspect nu a împiedicat specialiștii să le considere ape cu efecte terapeutice. Prospecțiunile din anii 1960-1970 au pus bazele bazinului termal, iar analizele efectuate de Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie în 1990 și 2017 au reconfirmat calitățile apei pentru tratarea unor probleme digestive și reumatismale. Nu e vorba de magie, ci de minerale și reacții chimice care produc efectul.
În ciuda potențialului economic și turistic, Băile Puturoasa sunt astăzi un loc izolat pe malul Dunării, în mijlocul pădurii, blocat într-un fel de impas administrativ: un litigiu privind proprietatea între Primăria Hârșova, Administrația Națională Apele Române și Direcția Silvică Constanța a stopat investițiile. Fără un proprietar clar, modernizările și amenajările sunt practic imposibile, iar locul rămâne la mila naturii și a comunității care îl frecventează.
Comunitatea e sufletul locului. Băile, deși neamenajate oficial, adună sute de oameni din toată țara pe tot parcursul anului. Printre ei se remarcă prahoveanul George Ene, în vârstă de peste 60 de ani, care a descoperit bazinul acum mai bine de două decenii și s-a ocupat de întreținere. El îngrijește locurile, amenajează mici zone de campare și veghează respectarea unei reguli simple: 10–15 minute în apă sunt suficiente pentru efect, iar depășirea acestui interval poate provoca disconfort. Pe unul dintre pereții bazinului e montat un ceas urmărit îndeaproape de vizitatori; autoritatea lui provine nu din oficii, ci din experiență și grijă practică.
Atmosfera e una de evadare liniștită: persoane cu rulote sau corturi, mese pregătite pe malul Dunării, toalete improvizate și coșuri de gunoi organizate colectiv. Gabriela, o vizitatoare care pregătește masa de prânz lângă rulotă, spune că mulți petrec aici întreg sezonul cald, iar unii chiar Crăciunul sau Revelionul. Rulotele sunt dotate pentru confortul necesar, iar comunitatea se asemănă uneori cu o familie, nu una din serial, ci de prieteni care știu să-și împartă lemnele și borcanele cu zacuscă.
Ca să ajungi la Băile Puturoasa, urmezi drumul vechi spre mare: aproape de intrarea în Hârșova, din șoseaua națională se desprinde la dreapta un drum asfaltat, iar după circa 2 kilometri se găsește bazinul termal. Accesul e facil, însă condițiile rămân rustice. Lipsa amenajărilor oficiale nu îi oprește pe cei care cred în efectul apei sau caută un loc retras pentru relaxare.
Băile Puturoasa scot în evidență câteva teme mai largi: cum resursele locale pot rămâne nevalorificate din cauze administrative, importanța comunităților care ocupă și păstrează locurile atunci când instituțiile întârzie, și modalitatea în care știința (analizele din 1990 și 2017) confirmă tradițiile locale. Exemplele concrete din text, prospecțiunile comuniste din anii 1960-1970, studiile Institutului Național de Recuperare și prezența constantă a oamenilor precum George Ene sau Gabriela, demonstrează că un loc poate dăinui prin combinația dintre valoare naturală, dovezi științifice și grijă colectivă. Consideri că autoritățile ar trebui să găsească rapid o soluție legală pentru a amenaja și valorifica locul, sau preferi să rămână un colț neatins, păstrat de comunitate?
Fii primul care comentează