De când operatorii telecom și-au trasat strategii publicitare conjuctural, disputele care par scoase dintr-un tribunal al marketingului au devenit frecvente. Acum se află în centrul atenției AT&T și NAD, adică controversele privind dacă și când poți cita concluziile unei autorități de autoreglementare în propriile comunicate de presă, iar conflictul se desfășoară în principal în arena publicității din Statele Unite, unde ambele părți au avut anterior incidente legate de reclame înșelătoare.
AT&T afirmă că nu a încălcat vreo regulă a NAD, iar apărarea lor se sprijină parțial pe momentul la care a fost lansat comunicatul. Operatorul susține că interdicția privind referirea la deciziile NAD s-ar aplica doar pentru o perioadă scurtă după fiecare verdict. Practic, AT&T susține că o aplicare pe termen nelimitat a regulii ar fi disproporționată; în proces, compania susține că, dacă procedurile NAD ar fi fost vreodată obligatorii pentru AT&T, efectele acestora s-ar fi încheiat la terminarea procedurii sau după un interval rezonabil.
În același timp, AT&T a acuzat dur NAD că nu a blocat suficient reclamele înșelătoare ale T‑Mobile. AT&T susține că mecanismul NAD e prea lent, iar această încetinire i-ar fi permis rivalului să difuzeze reclame înșelătoare fără repercusiuni imediate. Conform plângerii, T‑Mobile ar fi profitat de proceduri cerând prelungiri și amânări, întârziind astfel remedierea problemelor. AT&T reproșează că NAD nu a trimis, repetat, cazurile cu încălcări continue către Comisia Federală pentru Comerț (FTC), instituție capabilă să ia măsuri mai ferme.
Contextul nu e nou: de-a lungul timpului ambele companii au fost prinse în episoade în care le‑au fost aduse acuzații de promovări înșelătoare. T‑Mobile a promis la un moment dat că nu va majora tarifele pentru anumite abonamente și totuși le‑a mărit. AT&T a folosit cândva denumirea 4G LTE etichetată ca 5GE și a fost mustrată pentru o reclamă care pretindea în mod fals că oferă acoperire celulară din spațiu. Ambele firme au fost criticate pentru promisiuni privind date nelimitate care nu au fost întotdeauna clare pentru consumatori.
Referitor la acuzația specifică, AT&T a susținut în proces că comunicatul NAD a sugerat intenționat că AT&T ar fi denaturat hotărârile anterioare ale NAD legate de reclamele înșelătoare ale T‑Mobile. NAD, în schimb, a răspuns public că problema nu este interpretarea greșită, ci utilizarea hotărârilor în scopuri promoționale, ceea ce ar încălca regula instituției privind folosirea publică a deciziilor sale.
Aceste schimburi scot în evidență două aspecte clare: pe de o parte, granițele dintre informare publică și promovare pot fi foarte fine când e vorba despre afirmații privind concurența; pe de altă parte, mecanismele de autoreglementare precum NAD pot fi testate de ritmul alert al campaniilor comerciale. Exemplele concrete invocate în această dispută, nume ca AT&T și T‑Mobile, acuzații de reclame false sau înșelătoare, referiri la posibile intervenții ale FTC, ilustrează importanța formulării unui comunicat și momentul divulgării sale. Crezi că autoreglementarea firmelor este suficientă pentru protecția consumatorilor, sau doar o autoritate externă, precum FTC, poate soluționa problema?
Fii primul care comentează