Amintindu‑ne de episoade istorice în care migrația a servit ca instrument politic, anunțul privind noua politică americană pentru refugiați readuce în prim‑plan întrebarea cine primește protecție și din ce motive. Administrația Trump a anunțat reducerea numărului de refugiați admiși în Statele Unite la 7.500 pentru următorul an fiscal, o scădere drastică comparativ cu plafonul de 125.000 stabilit sub administrația Biden. Decizia include, de asemenea, o prioritate explicită pentru afrikanerii sud‑africani și alte persoane din Africa de Sud care susțin că sunt victime ale discriminării ilegale sau nedrepte în țara lor.
Măsura a fost publicată în Registrul Federal și, potrivit comunicatului oficial, este justificată prin motive „umanitare sau de interes național”, fără explicații detaliate. Anterior, în ianuarie 2025, președintele adoptase un decret prin care suspenda Programul de admitere a refugiaților în SUA (USRAP), invocând necesitatea de a prioritiza securitatea națională și siguranța publică. În ziua învestirii, Trump susținuse că Statele Unite nu au capacitatea de a absorbi un număr mare de migranți și refugiați fără a afecta resursele destinate cetățenilor americani.
Contextul diplomatic s‑a tensionat în ultimele luni: în mai, Trump l‑a criticat public pe președintele sud‑african Cyril Ramaphosa, afirmând că fermierii albi din Africa de Sud sunt uciși și persecutați, iar Casa Albă a difuzat un videoclip pretinzând că ar arăta locuri de înmormântare ale acestor fermieri. Administrația a recunoscut însă că nu știe cu precizie unde a fost filmat materialul. Tensiunile au crescut și deoarece, cu doar câteva zile înainte, Statele Unite acordaseră azil unui lot restrâns de 60 de afrikaneri.
Reacțiile din societatea civilă au fost ferme. Organizații pentru drepturile refugiaților au condamnat atât reducerea drastică a plafonului, cât și prioritizarea unui singur grup etnic. Criticii susțin că această abordare închide practic ușa altor persoane persecutate, de exemplu afgani, venezueleni sau sudanezi, și chiar unor foști aliați care au sprijinit forțele americane în Afganistan sau în Orientul Mijlociu. Krish O’Mara Vignarajah, CEO și președinte al Global Refuge, a afirmat că decizia nu doar reduce numărul admiterilor, ci afectează și prestigiul moral al Statelor Unite. Ea a atras atenția că, în situații de criză în țări precum Afganistan, Venezuela sau Sudan, concentrarea majorității admiterilor asupra unui singur grup subminează scopul și credibilitatea programului de refugiați.
Din partea sud‑africană, întâlnirea de la Biroul Oval a fost tensionată. Președintele Ramaphosa a cerut ca oficialii americani să ia în considerare perspectivele sud‑africanilor asupra situației, și a spus ulterior că are impresia că Trump privește aceste probleme cu îndoială și neîncredere. Politica americană anunțată survine într‑un moment în care se poartă o dezbatere globală despre criteriile de acordare a azilului, responsabilitățile statelor și echilibrul între securitate și protecția persoanelor vulnerabile.
Schimbarea plafonului la 7.500 are și efecte practice: mult mai puține persoane vor putea intra legal prin USRAP, iar alocarea „în principal” către afrikanerii sud‑africani ridică întrebări privind transparența criteriilor de selecție și modul în care sunt evaluate persecuțiile în diferite țări. Practic, programul își modifică direcția, iar organizațiile care lucrează cu refugiați vor trebui să își regândească eforturile și prioritățile.
Decizia reflectă o politică axată pe securitate și pe o selectivitate etnică, în timp ce mulți refugiați din zone aflate în criză rămân cu perspective tot mai reduse de relocare legală. Rămâne de urmărit cum vor evolua procedurile de aplicare și dacă vor apărea clarificări privind evaluarea cazurilor celor pretins persecutați în Africa de Sud. Reperele relevante sunt 7.500, 125.000 și cei 60 de afrikaneri primiți recent; surse care au relatat intens acest subiect includ Registrul Federal și BBC.
Această politică ridică nu doar probleme de cifre și priorități, ci și întrebarea ce fel de angajament moral își păstrează un stat când își reproiectează programele de protecție. Credeți că limitarea la 7.500 și prioritizarea afrikanerilor corespund unor criterii obiective de protecție sau urmăresc mai degrabă scopuri politice?
Fii primul care comentează