Când protestul se ciocnește cu muzeul: cazul de la National Gallery of Art din Washington D.C. vorbește despre limitele activismului în raport cu patrimoniul. Un activist climatic care, în 2023, a stroprit cu vopsea vitrina ce proteja sculptura Little Dancer Aged Fourteen a lui Edgar Degas a primit recent o condamnare de 18 luni de închisoare, 150 de ore de muncă în folosul comunității și obligația de a plăti despăgubiri în valoare de 4.062 de dolari.
Timothy Martin, membru al grupului Declare Emergency, a acționat împreună cu colega sa Johanna Smith, într-o acțiune menită să atragă atenția asupra problemelor de mediu și a altor nemulțumiri socio-politice. Martin a fost găsit vinovat în aprilie de conspirație și distrugere a proprietății guvernamentale. Judecătoarea Amy Berman Jackson de la Curtea Districtuală a Statelor Unite pentru Districtul Columbia a stabilit pedeapsa de 18 luni, luând în considerare și perioada petrecută deja în detenție de la momentul arestării. Pe lângă închisoare, instanța a dispus plata a 4.062 de dolari pentru daune și 200 de dolari pentru o evaluare specială, precum și 150 de ore de muncă în folosul comunității, dintre care 20 dedicate curățării graffiti-ului. Autoritățile estimează că pagubele provocate de Martin și Smith depășesc 4.000 de dolari, iar sala care găzduia sculptura a trebuit să fie închisă timp de 10 zile pentru reparații.
Parchetul ceruse inițial o pedeapsă mai aspră, de cinci ani. Johanna Smith, care a pledat vinovată în 2023, a executat o pedeapsă de 60 de zile de închisoare și a plătit peste 7.000 de dolari sub formă de despăgubiri și amenzi. Ambilor li s-a interzis să intre în Washington D.C. și să viziteze muzee sau monumente din oraș.
Acest incident nu e singular. În ultimii ani, numeroase proteste au vizat muzee din Europa, Australia și Canada, unde activiști au folosit opere celebre pentru a-și face revendicările mai vizibile. Între 2022 și 2024 au fost atacate lucrări semnate de Johannes Vermeer, Francisco de Goya, Claude Monet, Vincent van Gogh sau Peter Paul Rubens. Motivele invocate au variat de la cauza climatică la criticile privind colonialismul și exploatarea resurselor. Chiar recent, în octombrie, două membre ale mișcării de nesupunere civilă Futuro Vegetal au aruncat vopsea roșie biodegradabilă pe un tablou din Muzeul Naval din Madrid, pentru a protesta împotriva sărbătoririi Zilei Naționale și pentru a denunța ceea ce ele numesc neocolonialism extractivist.
Astfel de acțiuni ridică două întrebări concrete: protecția patrimoniului cultural și eficiența tacticilor directe în generarea schimbării politice. În mod palpabil, cazul sculpturii lui Degas evidențiază costuri clare: 4.062 de dolari pentru reparații, 10 zile de închidere a sălii și restricții impuse celor implicați. În același timp, mișcările care recurg la astfel de gesturi speră la o expunere publică imediată, deși reacția instituțiilor este adesea sancțiunea și restaurarea. Exemplele din 2022–2024 arată că astfel de proteste pot atrage atenție mediatică, dar și consecințe judiciare serioase pentru participanți.
Little Dancer Aged Fourteen, acțiunea lui Martin și sancțiunile aplicate rămân repere ce ilustrează tensiunea dintre necesitatea protejării colecțiilor muzeale și dorința unor grupuri de a-și face auzite revendicările prin gesturi spectaculoase. Sunt situații în care intervenția directă a generat dezbateri publice despre mediu și istorie, dar costurile materiale și juridice sunt la fel de evidente: despăgubiri, perioade de închidere a expozițiilor, pedepse privative de libertate și interdicții de acces la spații culturale. Rămâne deschisă întrebarea dacă protestele susțin într-adevăr cauzele invocate; treptat, măsurile judiciare arată că autoritățile acordă prioritate protecției patrimoniului și ordinii publice.
Cazul Degas și faptele din 2023 scot în relief tensiunea între exprimarea politică și protecția bunurilor comune: suma de 4.062 de dolari, 10 zile de închidere și interdicțiile pentru Martin și Smith sunt date concrete care pot alimenta discuțiile viitoare despre limitele protestului în muzee. Credeți că astfel de acțiuni ajută cauza pentru care sunt făcute sau le fac mai mult rău decât bine?
Fii primul care comentează