Cunoscut ca sufletul discret al clubului Dinamo, Ovidiu Grămadă a decedat la 60 de ani, după 28 de ani în care a activat ca cameraman al echipei, vestea fiind transmisă sâmbătă pe canalele oficiale ale clubului și de Radio Dinamo 1948. Faptul că o persoană tehnică, care a evitat luminile reflectoarelor, a rămas atât de multe decenii aproape de o echipă reflectă ceva despre istoria practică a cluburilor sportive din România: după comunism existau oameni dedicați meseriei, iar astăzi, în fotbalul de masă și în business, rămân tot oameni care păstrează standardul profesional viu, chiar când situația devine dezordonată.
Clubul l-a descris pe Ovidiu drept un dinamovist autentic, omul care a filmat meciuri ale primei echipe, ale echipei secunde și ale copiilor și juniorilor, analizând sute de jucători și colaborând cu numeroși antrenori. Mesajul oficial a subliniat că munca sa a fost discretă, dar indispensabilă pentru performanțele și trofeele obținute de Dinamo. Avea 60 de ani când a plecat dintre noi, iar clubul a transmis condoleanțe sincere familiei, colegilor și tuturor celor care l-au cunoscut.
Radio Dinamo 1948, care păstrează o relație apropiată cu clubul, a fost prima instituție care a dat vestea. Jurnaliștii și colegii au evidențiat rolul reconfortant pe care l-a avut Ovidiu în viața cotidiană a echipei: era mereu văzut cu geanta mare de echipament, pregătit să scoată la nevoie un cablu, o baterie sau un accesoriu esențial pentru transmisiuni. Poveștile colegilor amintesc replici spuse cu umor, precum gluma „ați venit la filmare sau la plimbare?”, dar și gesturi calde, părintești, cum ar fi verificarea dacă jucătorii au mâncat sau dacă au tot ce le trebuie în cantonament.
Din relatările publicate iese portretul unui om priceput, adaptabil și mereu prezent: nu doar un cameraman, ci o persoană „bună la toate” care, prin îndemânare și devotament, a contribuit la buna desfășurare a activităților clubului. Această prezență constantă din spatele camerei a făcut ca mulți să îl vadă drept mai mult decât un simplu coleg. Mesajele publicate de Radio Dinamo 1948 au avut ton aproape personal, evocând zâmbetele sale din primele transmisiuni și capacitatea de a rezolva rapid orice problemă tehnică când „lipsea ceva” esențial.
Anunțul oficial al clubului exprimă respect și rugăciuni pentru odihna sufletului său, iar colegii și fanii își exprimă tristețea pentru plecarea lui. Dincolo de latura profesională, Ovidiu a lăsat în urmă amintiri omenești, gesturi mărunte care contează mult în viața unei echipe sportive: un sfat, o replică glumeață, o grijă sinceră pentru binele celor din jur. Aceste detalii desenează portretul unei persoane implicate în viața clubului nu doar prin muncă, ci și prin prezența sa umană.
Pe plan public, moartea lui Ovidiu readuce în atenție cât de mult depind competițiile moderne de oamenii din culise: cameramani, tehnicieni și personal de suport care asigură transmisiunile, analiza jocului și confortul echipei. Într-un sport al cărui interes se îndreaptă adesea spre antrenori și jucători, dispariția cuiva care a funcționat ca liant între teren și public scoate în evidență roluri rar elogiate, dar fără de care activitatea zilnică ar fi mult mai dificilă.
Mesajele transmise de club și de Radio Dinamo 1948 subliniază legătura afectivă dintre Ovidiu și comunitatea dinamovistă. Au fost evocate și amintiri simple din viața cotidiană a echipei, care arată că profesionalismul său era însoțit de empatie: întreba de mâncare, se asigura că cei tineri erau bine și intervenea practic ori de câte ori era nevoie. Astfel de gesturi nu apar în statistici, dar rămân în memoria colectivă.
Ovidiu Grămadă s-a stins la 60 de ani, după 28 de ani dedicați aceluiași club, iar tristețea colegilor și a suporterilor reflectă impactul unei prezențe constante, modeste, dar indispensabile. „Odihnește-te în pace, Ovidiu”, este mesajul oficial, iar în amintirile celor care l-au cunoscut rămân zâmbetele și soluțiile scos din geanta lui de filmare.
Mesajul inițial postat de Radio Dinamo 1948 arată relația profesională și personală strânsă dintre Ovidiu și postul de radio, iar rememorările publicate conturează portretul unui om cu umor blând și spirit practic. Astfel de povestiri ne reamintesc că sportul nu înseamnă doar rezultate și clasamente, ci și oameni care susțin întreaga structură din culise.
Moartea sa readuce în discuție și necesitatea recunoașterii meritelor celor din spatele echipei, persoane ca Ovidiu care au muncit zeci de ani pentru ca evenimentele sportive să poată fi urmărite și analizate. Fără ei, multe momente nu ar ajunge la public sau nu s-ar desfășura la standardele așteptate.
Ovidiu Grămadă a fost un profesionist prezent și un coleg grijuliu, iar plecarea sa lasă un gol în comunitatea Dinamo, resimțit de foști și actuali colegi, de familie și de suporterii care l-au cunoscut. Anunțul a fost făcut sâmbătă, iar amintirile și condoleanțele au curs imediat pe canalele oficiale ale clubului și la Radio Dinamo 1948.
Fii primul care comentează