Mâine dimineață, miercuri 5 noiembrie, ar trebui să se clarifice cine va prelua scaunul de primar al New York‑ului: cursa a fost marcată de Zohran Mamdani, candidatul democrat devenit reprezentant al stângii newyorkeze, recunoscut pentru originea sa musulmană şi pentru agenda axată pe accesul la alimente. Rar întâlneşti pe cineva care să pună meniul oraşului în centrul unei campanii, dar exact asta a făcut Mamdani, iar istoria politică americană arată că iniţiativele privind bunurile publice şi intervenţia economică au provocat întotdeauna dezbateri aprinse, de la New Deal până la reformele urbane din anii 1970.
Zohran Mamdani, născut în 1991 la Kampala şi crescut în Queens, şi‑a construit campania pe bază de propuneri sociale ambiţioase. Deşi backgroundul său internaţional oferă un fir narativ personal interesant, acesta nu afectează eligibilitatea pentru primărie: prevederile constituţionale care cer ca preşedintele să fie născut pe teritoriul SUA nu se aplică funcţiei de primar. În primarele democrate din 24 iunie, Mamdani a ieşit în prim‑plan; în cursă au rămas şi alţi competitori: Andrew Cuomo, fost guvernator al statului New York, a continuat ca independent după înfrângerea din vară şi a primit sprijinul public al lui Donald Trump, iar Curtis Sliwa a rămas candidatul oficial al partidului republican local.
Planurile lui Mamdani includ măsuri concrete: transport public gratuit cu autobuzul în întreg oraşul, îngheţarea chiriilor şi responsabilităţi sporite pentru proprietarii neglijenţi, grădiniţă universală, triplarea producţiei de locuinţe cu chirii reglementate construite de sindicate. Una dintre cele mai controversate propuneri a fost crearea unei reţele de supermarketuri deţinute de municipalitate, cu preţuri reduse pentru a garanta accesul la alimente tuturor locuitorilor. Această iniţiativă s‑a detaşat de tradiţia politicii americane, care favorizează pieţele private; nu surprinde că adversarii l‑au etichetat drept socialist, etichetă folosită frecvent în campanii pentru a stârni reticenţă.
Rămâne o chestiune practică: cât de realizabil este un astfel de proiect administrativ într‑o metropolă de dimensiunea New York‑ului? Implementarea unei reţele de magazine municipale cere resurse financiare, logistică, parteneriate cu producători şi un cadru de guvernanţă clar pentru a nu rămâne doar un slogan. Măsurile referitoare la transportul gratuit sau la extinderea locuinţelor sociale atrag la rândul lor costuri publice importante şi negocieri politice dure, mai ales într‑un oraş cu interese economice variate. Reacţiile opoziţiei şi etichetările ideologice vor juca un rol, dar la fel de esenţial va fi felul în care alegătorii resimt problemele de zi cu zi: accesul la alimente, costul chiriilor şi calitatea serviciilor publice.
Mamdani nu este singurul politician care propune soluţii administrative pentru probleme urbane, dar programele sale scot în evidenţă două întrebări majore: cine răspunde pentru bunăstarea colectivă şi în ce măsură ar trebui să intervină autoritatea locală în economie. Dacă propunerile sale trec în faza de implementare, ele vor fi testate pe terenul concret al bugetului oraşului, al parteneriatelor cu sindicatele şi afacerile şi al reacţiei electoratului. Nu toate promisiunile de campanie se transformă în politici publice viabile, iar convertirea lor din slogan în proiect operational cere paşi tehnici şi politici bine definiţi.
Mamdani a adus în prim‑plan subiecte precum accesul la alimente şi solidaritatea urbană, iar propunerea supermarketurilor municipale, data de 24 iunie ca zi a primarelor şi sprijinul public al lui Trump pentru Cuomo rămân repere concrete ale acestei competiţii electorale. Cum se vor concretiza promisiunile în acţiuni practice rămâne de urmărit în buletinele oficiale de ştiri şi în deciziile administrative viitoare. Vă întreb: care dintre propunerile lui Mamdani vi se pare cea mai importantă pentru viaţa cotidiană în New York?
Fii primul care comentează