Într-un mesaj video difuzat pe rețelele sociale, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a mulțumit tuturor celor care au apărat țara în aceste vremuri dificile. A subliniat importanța construirii unei Ucrainei puternice și influente, unde oamenii să se poată bucura de pace și siguranță. Imaginându-se în Piața Independenței, Zelenski a visat la un viitor în care copiii și nepoții săi să celebreze Ziua Independenței cu liniște și încredere, recunoscând sacrificiile celor care au luptat pentru această libertate. „Merită să trăiești pentru astfel de idealuri”, a spus el, înainte de a încheia cu un mesaj de urare pentru toți cetățenii.
În continuarea mesajului său, liderul de la Kiev a menționat acordul recent al Statelor Unite și Uniunii Europene, că Ucraina nu a câștigat încă, dar are certitudinea că nu va pierde. A subliniat astfel nu doar dorința de a fi parte din Uniunea Europeană, ci și că Ucraina este un aliat de nădejde. Afirmând că țara nu este o victimă, ci un luptător, Zelenski a descris Ucraina ca pe o putere care oferă aliate și tehnologie avansată, subliniind astfel un parteneriat reciproc benefic.
De Ziua Independenței, Zelenski a primit și o scrisoare din partea fostului președinte american Donald Trump, care a lăudat curajul poporului ucrainean. În mesajul său, Trump a afirmat că Statele Unite sprijină lupta Ucrainei pentru independență și subliniază importanța găsirii unei soluții negociate pentru a pune capăt violenței. Această notă a fost distribuită pe pagina oficială a lui Zelenski, care a adus mulțumiri pentru susținerea constantă a Statelor Unite.
Ziua Independenței este un moment important în istoria Ucrainei, marcând adoptarea declarației de independență de Uniunea Sovietică în 1991. Cei interesați să afle mai multe despre modul în care diferitele națiuni își celebrează independența vor găsi că fiecare poveste are propriile sale nuanțe și emoții. Cum credeți că ar trebui să fie celebrarea independenței unei națiuni?
Imaginea este pur decorativă, generată digital de comunicatul.com.
nu știu, m-a lovit trist chestia asta. parcă îi aud pe bunici vorbind despre anii 90, despre speranțe care se tot amânau. copii care ar trebui să alerge liniștiți, iar noi încă strângem rucsaci, încă numărăm zile. și știu, nu e doar povestea lor, e a multora, dar tot doare. na, asta e.
da, spera la pace, dar noi am trait prea mult război, vezi să nu.