Moscova, Beijing și Bratislava au găzduit, recent, discuții privind viitorul Ucrainei în Europa și limitele securității regionale. De la declarațiile lui Vladimir Putin în China până la atitudinile proruse ale premierului slovac Robert Fico, subiectul central a fost modul în care statele își pot asigura securitatea fără a alimenta o escaladare a tensiunilor.
Vladimir Putin a afirmat la Beijing că Rusia nu s-a opus vreodată integrării Ucrainei în Uniunea Europeană și că, în opinia sa, ar fi fost posibil să se ajungă la un acord privind garanțiile de securitate mutuale. Într-o intervenție transmisă în direct, el a respins acuzațiile europenilor despre presupuse planuri agresive ale Rusiei îndreptate spre Europa. Le-a catalogat drept exagerări inutile, susținând că temerile privind o posibilă ofensivă rusească pe continent sunt o formă de isterie și povești alarmiste. Putin a mai declarat că Rusia nu a avut, nu are și nu va avea intenția de a ataca alte state.
Referitor la invazia din februarie 2022, Putin a explicat că decizia Moscovei a fost o reacție la ceea ce a perceput ca o încercare a Occidentului, prin NATO, de a incorpora treptat spațiul postsovietic, inclusiv Ucraina. Din această perspectivă, el a afirmat că aderarea Ucrainei la NATO ar fi inacceptabilă pentru securitatea Rusiei. De aceea a subliniat diferența netă dintre NATO și Uniunea Europeană: aderarea la UE nu ar fi fost, în opinia sa, respinsă de Rusia, în timp ce aderarea la NATO rămâne o problemă esențială.
Pe tema negocierilor pentru un posibil acord de pace, Putin a susținut că securitatea Ucrainei rămâne, în ultimă instanță, o alegere a Kievului, dar a insistat că garanțiile pentru Ucraina nu pot prejudicia securitatea altor state, inclusiv a Rusiei. A mai adăugat că există opțiuni pentru asigurarea securității Ucrainei în cazul încheierii conflictului și că ar fi posibil să se găsească un consens.
În același cadru diplomatic, Putin l-a lăudat pe premierul slovac Robert Fico pentru o politică externă pe care a descris-o ca fiind independentă. Slovacia, membră a UE, depinde în același timp de gazul rusesc, iar Fico a evidențiat importanța livrărilor prin conducta TurkStream, care au crescut până aproape de 4 miliarde de metri cubi. Premierul slovac a mulțumit pentru aprovizionările considerate sigure și constante.
Fico, cunoscut în Europa pentru pozițiile sale mai prietenoase față de Moscova, a cerut ca mesajele primite de la Putin să fie transmise și altor lideri europeni, anticipând că aceștia îi vor solicita detalii după discuția de la Beijing. El a afirmat că nu înțelege anumite hotărâri ale Uniunii Europene legate de războiul din Ucraina și a anunțat că Slovacia va vota împotriva planului european de renunțare la hidrocarburile rusești înainte de 2027. De asemenea, Fico a spus că Slovacia este dispusă să sprijine Ucraina în procesul de aderare la UE, dar a subliniat că Kievul trebuie mai întâi să îndeplinească anumite condiții. În calitate de membru NATO, Slovacia se opune, însă, aderării Ucrainei la Alianță; Fico a afirmat categoric că Ucraina nu poate deveni membru NATO.
Premierul slovac a adăugat că intenționează să poarte o discuție cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, iar printre subiectele vizate se numără atacurile asupra infrastructurii petroliere atribuite forțelor ucrainene. Totodată, Fico a apreciat summitul Rusia-SUA din Alaska, văzându-l ca un pas înainte în dialogul dintre marile puteri.
Din această serie de întâlniri reiese clar că distanțele între pozițiile politice și percepțiile asupra securității rămân considerabile. Numele TurkStream și cifra de aproape 4 miliarde de metri cubi de gaz amintesc de dependențele energetice care influențează deciziile politice. De asemenea, opoziția dintre NATO și UE subliniază diferența de miză: integrarea economică, pe de o parte, și angajamentele militare colective, pe de altă parte, nu sunt percepute în același fel de toți actorii implicați.
Putin a menționat summitul din 15 august din Alaska cu Donald Trump când a vorbit despre opțiunile pentru securitatea Ucrainei, ceea ce indică că discuțiile la nivel înalt, chiar între actori cu agende diferite, continuă să caute formule practice. În aceeași dinamică, Fico pare dispus să medieze sau cel puțin să explice pozițiile rusești colegilor europeni, în pofida criticilor generate de atitudinea sa pro-Moscova în cadrul Uniunii.
Un exemplu concret: TurkStream, conducta despre care s-a spus că livrează aproape 4 miliarde de metri cubi de gaz, evidențiază legătura directă dintre energie și politică. Acest caz arată cum deciziile politice privind aderări, sancțiuni sau strategii energetice au efecte tangibile asupra vieții cotidiene, precum aprovizionarea cu gaz. Va fi util de urmărit cum vor evolua discuțiile despre garanțiile de securitate pentru Ucraina și dacă se vor identifica formule acceptabile pentru toate părțile implicate. Ce considerați că ar trebui să primeze în negocieri: garanțiile militare, independența energetică sau reducerea influențelor politice externe?
Hm, interesant ce spune Putin, dar parcă ceva nu se leagă. adică zice că nu s-ar fi opus UE pt Ucraina dar NATO e problema… ok dar realitatea e că alianţele militare schimba mult echilibrul, si nu doar pentru rusia, e logic. totuși, chestia cu TurkStream si 4 mld m3 e semn că banii si energia trag mult mai tare decat “valorile” europene uneori.
Fico pare genul care joaca la două capete: vrea sprijin economic si gaze, dar pe hartie e in UE/NATO. e cam ciudat sa votezi contra politicilor UE si totusi sa ceri respectul membrilor. daca eu as fi in pielea ucrainenilor, as cere chestii concrete: garanţii verificate, nu doar vorbe, si mai multa independenta energetica (da, vezi sa nu rămâi la cheremul unui singur furnizor).
si da, negocieri cu rusia sunt necesare, dar nu se pot baza doar pe “încredere” sau pe promisiuni televizate. mecanisme de verificare, observatori, poate corpuri neutre care sa inchida buclă. si ar fi util ca UE sa investeasca rapid in surse alternative si în retea, ca sa nu mai fie presiuni geopolitice prin conducta.
nu cred ca una singura trebuie sa primeze, e un mix: garanţii militare clare (dar nu agresive), independenta energetica si diminuarea influentei politice externe. dar cine plăteste tranziţia asta? aia e marea întrebare. cine are bani, decide in mare parte, deci trebe si solidaritate reala europeana, nu doar vorbe.
ps: si summitul ala cu trump/ alaska suna dubios in context, dar na, dialogul e dialog. cine stie… 😊
mai puțin gaz rusesc, mai multă energie curată, apoi garanții NATO
pai na, iarăși politruci care vorb doar să-și salveze interesele, stiu eu că gazul face minuni dar nu e totul, daaa, cine știe… poate totuși negocieri reale, dar să nu ne mintă iarăș, meh