Europa pare din nou scena unor manevre politice ce amintesc de reconsolidarea unor tabere tradiţionale: joi, Ursula von der Leyen a înfruntat două moţiuni de cenzură în Parlamentul European şi le-a evitat, iar rezultatul întăreşte coaliţia care o susţine în legislativul comunitar. Iniţiativele care au dus la vot au venit din partea formaţiunilor de extremă dreaptă şi a celei de stânga radicală, iar rezultatele au confirmat că majoritatea de susţinere rămâne solidă, cel puţin pentru moment.
Au fost puse la vot două moţiuni: prima, iniţiată de Patriots for Europe, grupul condus de Jordan Bardella, a primit 179 de voturi pentru, 378 contra şi 37 de abţineri. A doua moţiune a întrunit 133 de voturi pentru, 383 contra şi 78 de abţineri. Diferenţele numerice indică faptul că propunerile venite de la capetele opuse ale spectrului politic au avut ecouri reduse, în timp ce blocul centrist şi cel de stânga moderată şi-au păstrat coeziunea. Este util de reamintit că pentru a fi înregistrată, o moţiune de cenzură în Parlamentul European trebuie semnată de cel puţin 72 de eurodeputaţi şi apoi adoptată cu o majoritate calificată de două treimi, un prag dificil de atins în practică. Până acum, Parlamentul European nu a reuşit niciodată să demită o Comisie.
Rezultatul votului întăreşte poziţia Ursulei von der Leyen prin consolidarea coaliţiei formată din social-democraţi, Renew şi Partidul Popular European. Totuşi, chiar din interiorul acestui pol au apărut critici: unii colegi îi reproşează lipsa de claritate în abordarea faţă de extrema dreaptă şi anumite opţiuni privind legislaţia de mediu. Von der Leyen a răspuns într-un ton conciliant, cerând unitate în Parlament şi avertizând că fisurile interne pot fi exploatate de adversarii Uniunii, menţionând chiar posibilitatea unor manevre din partea Rusiei. Mesajul ei a urmărit stabilirea unei poziţii comune pentru a contracara polarizările ce pot creşte în perioade de tensiune geopolitică.
Panorama generală arată un Parlament încă polarizat, cu forţe care încearcă atât să erodeze majoritatea, cât şi să profite de nemulţumirile interne. Din punct de vedere procedural, pragurile şi practicile instituţionale fac dificilă demiterea unei Comisii; politic, însă, atacurile repetate sau nemulţumirile din interior pot eroda treptat imaginea şi capacitatea executivului european. În iulie, un exemplu din regiune a ilustrat aceleaşi mecanisme: europarlamentarul român Gheorghe Piperea a iniţiat o moţiune de cenzură care a fost respinsă prin vot.
Ursula von der Leyen iese din această rundă întărită numeric, dar nu fără semne de îngrijorare la interiorul propriului tabără. Rămâne de urmărit cum vor decurge discuţiile despre cadrul legislativ şi delimitarea faţă de forţele radicale, mai ales într-un context internaţional tensionat. Ce schimbări concrete pot apărea în politica de mediu sau în abordările privind securitatea europeană rămâne deschis: nume precum Jordan Bardella, cifrele voturilor şi apelurile la unitate sunt repere clare care pot indica direcţii viitoare. Cum credeţi că ar trebui gestionată această coaliţie pentru a preveni fisurile exploatabile de adversarii Uniunii?
Fii primul care comentează