Uralvagonzavod prezintă BMPT realizat pe șasiul T-14 Armata, între promisiunile televizate și condițiile concrete ale industriei

Din moment ce tehnologia militară a început să stârnească interesul publicului, nu au întârziat anunțurile despre prototipuri spectaculoase și planuri mărețe. Recent, din Moscova a sosit informația despre un nou BMPT, adică un vehicul de luptă destinat să sprijine tancurile, construit pe platforma pretinsă a tancului T-14 Armata. Pe scurt, ideea suna bine la televizor, dar realitatea este mai complexă.

Directorul general al Uralvagonzavod a anunțat demararea proiectului în emisiunea de stat Voennaia Priyomka, dar fără detalii tehnice sau termene precise. Declarațiile grandioase au dominat emisiunea, însă faptele lipsesc: T-14 Armata, lăudat de ani de zile, nu a fost folosit efectiv pe front și nu a trecut testele de stat necesare pentru adoptare. La începutul lui 2024, șeful Rostec, Sergey Chemezov, a recunoscut că vehiculul „nu a fost proiectat pentru război”, o formulare care reduce retorica, dar nu și tendința de a păstra aparențele.

Pe teren, logistica și prioritizarea resurselor contează mai mult decât planurile de la televizor. Rusia, implicată într-un conflict de proporții și confruntându-se cu pierderi semnificative, se orientează spre modernizări mai ieftine ale tancurilor mai vechi T-62 și T-72 și către accelerarea producției de T-90M la uzinele Uralvagonzavod. În aceste condiții, producția în serie a unui T-14 sau a unui BMPT bazat pe acesta pare puțin probabilă pe termen scurt. Nu e o surpriză: proiectele ambițioase fără o bază industrială solidă rămân deseori la stadiul de machetă sau spectacol TV.

Totuși, Uralvagonzavod pare reticent în a renunța complet la programul BMPT-Armata. Industria de apărare rusă evită adesea să recunoască eșecurile și uneori transformă prototipurile în instrumente de propagandă internă. Mai există și o componentă comercială: vehiculul ar putea fi promovat pentru export, s-a vorbit periodic despre India ca potențial client pentru T-14, iar promisiunile de producție locală în străinătate ar putea servi la atragerea de tehnologii externe care să remedieze lacunele platformei Armata. Practic, un amestec de PR, comerț și speranța că partenerii externi vor aduce soluții acolo unde proiectul intern stagnează.

Privind clasele de vehicule, BMPT-urile au arătat unele avantaje practice: în anumite cazuri au avut o capacitate de supraviețuire bună, uneori chiar superioară tancurilor standard, datorită unor soluții specifice de blindaj. Totuși, impactul lor real a fost limitat de numărul foarte mic de unități produse, iar armamentul principal rămâne, în general, tunuri automate de 30 mm cu stabilizare modestă. Uralvagonzavod afirmă că comenzile pentru versiunea Terminator a familiei BMPT vor crește din 2026 încolo, dar nu a furnizat cifre concrete, ceea ce lasă necunoscută scara unei eventuale producții.

Privind esența situației, anunțul despre BMPT-Armata evidențiază tensiunea dintre dorința de a afișa inovație și realitățile industriale. Proiectele mărețe pot servi drept instrumente de imagine sau oferte pentru piețele externe, chiar dacă implementarea internă rămâne incertă. Declarațiile televizate, în lipsa datelor despre testare, volume de producție sau termene, sunt mai degrabă promisiuni decât planuri concrete. Pare cert că resursele limitate și nevoia de a răspunde rapid pe linia frontului favorizează modernizări rapide ale platformelor existente, precum T-62, T-72 și T-90M, în locul lansării pe scară largă a unor sisteme complet noi.

O observație limpede: Uralvagonzavod a menționat creșterea livrărilor familiei BMPT Terminator începând din 2026, dar fără cifre publice nu putem verifica veridicitatea acestor așteptări. Rămâne de văzut dacă promisiunile vor rămâne doar vorbe sau vor prinde substanță în fabrici și pe câmpul de luptă. Crezi că anunțurile despre arme noi sunt mai degrabă propagandă sau pot semnala schimbări reale în producția militară rusă?

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*