Turcia ridică portavionul național MUGEM pentru desfășurarea dronelor și pentru a-și asigura autonomia strategică

Programul prevede lansarea între 2027 și 2028 și intrarea în serviciu până în 2030. MUGEM va continua tradiția începută de TCG Anadolu, intrat în serviciu în 2022, și va fi urmat de un alt proiect major, TCG Trakya, aflat în prezent în construcție. Dacă termenele vor fi respectate, Turcia va intra în clubul foarte restrâns al țărilor capabile să proiecteze și să construiască un portavion de asemenea anvergură, un grup care include Statele Unite, Rusia, Franța, China și Regatul Unit.
Dorești să afli cum se compară MUGEM cu portavioanele clasice în termeni de specificații tehnice sau ce impact ar putea avea asupra rutelor comerciale și scenariilor regionale de securitate?
Totuși, contextul global arată că recordurile pot fi trecătoare: ziare precum Le Figaro observă că proiectul francez PANG (Porte-Avions de Nouvelle Génération) vizează o navă de circa 75.000 de tone în aproximativ zece ani, ceea ce ar stabili un nou reper pentru Mediterană. Astfel, competiția navală rămâne acerbă, iar ambițiile se măsoară în tone, metri și capacități aeriene.
De la vasele vechi până la portavioanele contemporane, marea a fost întotdeauna scena în care ambițiile statelor devin evidente. Știrea de azi se referă la Turcia: președintele Recep Tayyip Erdogan a demarat construcția unui portavion național, numit MUGEM, care va fi proiectat și fabricat în Turcia și ar urma să intre în serviciu până în 2030.
Finalul ceremoniei recente a inclus și un gest simbolic: Erdogan a sudat ultima piesă a unei rampe de test pentru aeronavele care vor opera de pe MUGEM. Acele rampe vor fi livrate către companii precum BAYKAR și TUSAŞ pentru testarea platformelor KızılElma și HÜRJET, conform informațiilor publice.
Proiectul anunțat promite o navă impresionantă: lungime 285 metri, lățime 72 metri și o deplasare ce depășește 60.000 de tone. Ca reper, actualul portavion francez Charles de Gaulle măsoară 261 metri și are 42.500 de tone, astfel MUGEM ar surclasa semnificativ această referință din Marea Mediterană. Turcia afirmă că viitoarea navă va putea transporta aproximativ 50 de aparate aeriene și va avea autonomie suficientă pentru a parcurge ruta până la New York și retur fără realimentare, potrivit declarațiilor inginerului locotenent Aykut Demirezen. Puntea din prova a fost reproiectată pe baza calculelor hidrodinamice, ceea ce ar reduce consumul de combustibil cu circa 1, 5%.
Diferența față de portavioanele occidentale este evidentă: MUGEM este conceput din start pentru a opera drone de luptă moderne, precum Kızılelma și ANCA-III, dar și versiunea navală a avionului ușor de vânătoare Hurjet. Aceasta reflectă orientarea Turciei către autonomia tehnologică și integrarea platformelor fără pilot în arhitectura navală. Oficialii de la Ankara susțin că peste 80% din componente vor fi produse local, un argument folosit pentru a sublinia independența strategică.
MUGEM ridică întrebări despre noile tipuri de război naval, despre rolul dronelor în dotarea unei nave amiral și despre costurile unei autonomii strategice. Denumirea proiectului, dimensiunile navei, numărul de aeronave și angajamentul pentru producție locală sunt date concrete care pot fi urmărite în evoluția programului. Cum va influența aceasta echilibrul de putere în Marea Mediterană și în Marea Neagră, și ce urmează pentru regiune după finalizarea TCG Trakya, sunt aspecte practice demne de atenție.
Mesajul oficial folosește un limbaj strategic: Erdogan a afirmat că acest portavion urmărește independența maritimă și superioritatea regională, în acord cu doctrina Mavi Vatan sau „Patria albastră”, orientată spre consolidarea influenței Turciei în estul Mediteranei, în Marea Neagră și până în Marea Roșie. Totodată, liderul a accentuat rolul armatei în „a scrie istoria” și a făcut referiri la solidaritatea cu populații din regiuni precum Palestina sau Somalia. Mesajul e limpede: o capacitate navală proprie întărește proiecția politică externă.
MUGEM reprezintă mai mult decât o navă: numele, dimensiunile, capacitatea de a purta drone Kızılelma și Hurjet și procentul anunțat de componente produse local indică direcția strategică a Turciei. În același timp, calendarul, lansare între 2027–2028, intrare în serviciu până în 2030, este un termen ambițios care, dacă va fi respectat, va plasa Turcia printre puținele state dominante în arhitectura maritimă modernă. Cum vor reacționa puterile regionale la această apariție rămâne de urmărit, mai ales când Franța pregătește deja un rival mai mare.