O pânză semnată de Pablo Picasso, Natură moartă cu chitară (1919), a fost pierdută între Madrid și Granada în timpul transportului pentru o expoziție la Centrul Cultural CajaGranada. Lucrarea, de dimensiuni mici, a plecat din zona Pinto, lângă Madrid, pe 2 octombrie 2025, împreună cu alte obiecte, dar nu a mai ajuns la destinație.
Istoria operelor care pleacă în turneu nu e una nouă: muzee și colecționari trimit lucrări de secole pentru expoziții, iar procedurile și transportul s-au profesionalizat semnificativ. Totuși, incidentele persistă, demonstrând că probleme logistice sau greșeli umane pot avea consecințe majore, mai ales când este vorba de piese rare sau de peste un secol. În cazul de față, guașa și mina de plumb folosite de Picasso pe o coală de hârtie de mărimea unei jumătăți de A4 păreau, după toate aparențele, în siguranță până la oprirea intermediară din Deifontes, la 27 de kilometri de Granada.
Colecția destinată expoziției pornise din sediul firmei de transport, incluzând în total 58 de piese, dintre care 57 erau împrumuturi. Toate celelalte lucrări au ajuns și sunt expuse sub titlul Bodegón. La eternidad de lo inerte/ Natură moartă. Eternitatea inertului. Sursele nu dezvăluie numele colecționarului care deținea lucrarea dispărută. Specialiștii menționează că Ledor Fine Art ar fi vândut lucrarea cu câțiva ani în urmă pentru 60.000 de euro, în timp ce reprezentanți ai Fundației CajaGranada indică o valoare asigurată de 600.000 de euro, diferență notabilă între prețul de piață raportat și suma asigurată. Astfel de discrepanțe nu sunt neobișnuite în tranzacțiile cu opere, dar complică investigațiile și evaluarea pagubelor.
Traseul Madrid–Granada durează, de obicei, în jur de patru ore. În noaptea transferului, vehiculul care transporta lucrările a oprit în Deifontes pentru odihnă. Cei doi angajați din camionetă au supravegheat marfa pe rând; firma de transport nu a făcut declarații publice despre caz. A doua zi, la sosirea în Granada, responsabilul expozițiilor i-a întâmpinat pe transportatori și, în fața camerei video, pachetele au fost mutate într-o singură mișcare din camionetă în stivuitor și apoi la etajul expoziției. Livrarea a avut loc într-o zonă monitorizată video, iar la final s-a semnat procesul-verbal de primire, dar verificarea completă n-a fost posibilă pentru că nu toate ambalajele erau marcate și numerotate corect. Personalul a verificat ce a putut și a acceptat materialele, urmând ca despachetarea finală să se facă peste weekend. Transportatorii au plecat la o oră și jumătate după semnarea livrării.
Piesele au rămas împachetate și monitorizate video peste weekend. Luni dimineața, la despachetare, curatorul și responsabilul expoziției au observat că una dintre lucrări lipsește. De atunci, căutările continuă: Poliția Națională a investigat inițial, iar apoi departamentul de furturi din Granada a preluat ancheta. Autoritățile încearcă acum să stabilească momentul dispariției; în prezent nu există niciun arestat. Pictura lipsește de zece zile de la constatare, iar ancheta urmărește să clarifice posibile breșe în proceduri, erori de inventariere sau alte circumstanțe care au permis dispariția.
Dezbaterile generate de astfel de incidente ating mai multe aspecte: securitatea în transportul de artă, importanța marcării și numerotării corecte a ambalajelor, monitorizarea traseului și discrepanțele dintre prețul de vânzare și suma asigurată. În plus, situația readuce în discuție limitele controalelor la recepție când volumul lucrărilor e mare și timpul de primire e restrâns. Exemple concrete sunt cele 58 de piese transportate, oprirea din Deifontes și faptul că livrarea s-a semnat într-o singură mișcare, în ciuda lipsei unor verificări exhaustive din cauze legate de etichetare.
Dispariția unei lucrări semnate Picasso evidențiază fragilitatea patrimoniului mobil atunci când trece prin lanțuri logistice multiple și ne amintește că, dincolo de valoarea monetară raportată (60.000 de euro la vânzare versus 600.000 de euro asigurare), orice operă are o semnificație culturală și un istoric care se pot pierde sau complica dacă procedurile nu sunt impecabile. Care crezi că ar fi cea mai eficientă măsură pentru a preveni astfel de incidente: etichetare standardizată, verificare completă la predare sau supraveghere în timp real a transporturilor?
Fii primul care comentează