Preluarea organizării Eurovisionului de către SWR în cadrul ARD reaprinde dezbaterea despre cine, ce şi cum reprezintă Germania la concurs. Este vorba despre Stefan Raab, care nu va fi implicat în ediţia din 2026, despre decizia ARD şi despre trecerea de la NDR la SWR, anunţată miercuri şi deja comentată în presă. Contextul nu este nou: televiziunea germană a experimentat ani la rând diverse formule de selecţie, de la show-uri cu celebrităţi la decizii interne, iar schimbările recente pun în evidenţă tensiunea dintre formulele comerciale şi dorinţa de a construi o echipă reprezentativă pentru Eurovision.
Raab iese din ecuaţie după o participare în 2025 primită cu aprecieri temperate, iar SWR a optat pentru un concept diferit faţă de cele discutate anterior. În locul unui sistem extins de preselecţii televizate, producătorii propun ca experţi din industrie, un juriu internaţional şi membri ai publicului să evalueze piese şi interpreţi, iar opinia publică să primească ulterior o decizie deja luată. Alegerea unei selecţii interne pentru locurile din finala germană a stârnit critici legate de lipsa de transparenţă şi de senzaţia unei reveniri la obiceiuri vechi care nu valorifică potenţialul unui concurs cu vizibilitate europeană.
Argumentele în favoarea unei selecţii deschise sunt practice, nu doar nostalgice. Emisiunile de tip talent rămân populare în Germania: The Voice of Germany şi alte programe atrag audienţe importante, iar câştigători precum Jennifer Lynn, victorios în 2024 în circuitul ProSiebenSat.1, nu au neapărat traiectorii vizibile imediat, un exemplu care arată că notorietatea dintr-un show nu garantează longevitatea. Datele de audienţă arată potenţial: cele trei show-uri de selecţie de la începutul lui 2025 au obţinut pentru RTL între 15, 7% şi 21, 6% market share la publicul 14–49 de ani. Aceste cifre indică faptul că un format TV mai amplu, cu sferturi şi semifinale, ar fi avut şanse reale să atragă public tânăr şi să ofere mai multă expunere candidaţilor care aspiră la scena europeană.
Nu este obligatoriu ca soluţia să implice revenirea unui nume mare precum Raab, dar mulţi se întreabă de ce SWR renunţă la oportunitatea unui format care valorifică în egală măsură audienţa şi competenţa juriilor. Producătorii contractaţi, inclusiv firma Bildergarten, au experienţă: au realizat anterior finala germană şi merită o şansă corectă, însă, dincolo de bunăvoinţă, rămâne impresia unei oportunităţi neexploatate. Critica nu vizează doar persoane, ci modelul de selecţie: dacă obiectivul este construirea unei echipe competitive la nivel european, atunci miză trebuie gândită dincolo de o singură seară de primetime. Manuel Weis, jurnalist media cu peste două decenii de experienţă în televiziune şi divertisment, semnalează tocmai discrepanţa dintre potenţialul Eurovision şi abordarea aleasă de SWR.
Stefan Raab nu va avea nicio implicare la ESC 2026. Decizia SWR de a evita un format extins pune sub semnul întrebării modul în care televiziunile exploatează potenţialul competiţiilor muzicale pentru audienţe tinere şi pentru calitatea reprezentării. Credeţi că o selecţie deschisă, cu mai multe etape televizate, ar fi adus avantaje reale Germaniei la Eurovision?
Fii primul care comentează