Discuțiile recente dintre Statele Unite, Uniunea Europeană și Ucraina privind un posibil acord de pace cu Rusia au intrat într-o etapă nouă, pe fondul eforturilor de a construi un teren comun pentru dialog. Oficialii americani, europeni și ucraineni analizează în aceste zile modalități de a redacta o ofertă de negociere care să fie în acord cu dreptul internațional și cu interesele suverane ale Ucrainei, iar toate părțile speră să identifice un punct de compromis care să poată fi prezentat Rusiei. Contextul are rădăcini istorice: după prăbușirea Uniunii Sovietice, arhitectura securității europene a fost întărită prin acorduri ce promiteau stabilitate, iar acum este limpede cât de dificil este să reconcilezi garanțiile de securitate cu realitățile geopolitice actuale.
Un oficial implicat în discuții a spus că scopul este crearea unei baze comune solide pentru negocieri, care să înglobeze pozițiile ucrainene, americane și europene. Această bază ar urma să permită formularea unei oferte de pace durabile, compatibile cu normele internaționale și cu suveranitatea Ucrainei, pe care negociatorii americani ar fi dispuși să o transmită Rusiei. Până în prezent nu există un document comun agreat, dar părțile intenționează să continue dialogul în zilele următoare prin convorbiri telefonice și întâlniri. Oficialul nu a specificat dacă Washingtonul a stabilit un termen-limită, astfel că ritmul rămâne, oficial, flexibil, probabil cu mult mai multă corespondență și videoconferințe decât în anii 1990.
Kievul simte presiuni din partea Casei Albe pentru a accepta o încheiere rapidă a ostilităților, dar respinge planul susținut de Statele Unite luna trecută, o propunere pe care mulți au perceput-o ca fiind mai avantajoasă pentru Moscova. Răspunsul Ucrainei reflectă tensiunile dintre necesitatea unei securități imediate și refuzul de a ceda teritorii sau de a sacrifica suveranitatea. Europa încearcă să atenueze propunerea inițială a SUA: Marea Britanie, Franța și Germania, împreună cu alți parteneri europeni și reprezentanți ai Ucrainei, au lucrat intens în ultimele săptămâni pentru a modifica și îmbunătăți acele propuneri.
Propunerea americană originală, așa cum a fost pusă în discuție, conținea elemente sensibile pentru Kiev: cedarea unor teritorii, renunțarea la aspirația de aderare la NATO și acceptarea unei limitări a mărimii forțelor armate ucrainene. Aceste condiții au generat îngrijorare deoarece vizează direct suveranitatea și capacitatea defensivă a Ucrainei. Oficialii europeni s-au concentrat în special pe reducerea diferențelor față de poziția americană în privința chestiunilor teritoriale și a garanțiilor de securitate care ar urma după încheierea unui eventual acord de pace.
Printre opțiunile avansate se află și introducerea unei clauze asemănătoare articolului 5 din Tratatul NATO, menită să implice mai direct Washingtonul în garanțiile de securitate. Articolul 5 presupune că un atac asupra unui stat aliat este considerat un atac asupra tuturor, iar ideea unei formule similare pentru Ucraina urmărește sporirea sentimentului de protecție fără a transforma imediat țara în membră a Alianței. Totuși, propunerea ridică întrebări practice: ce consecințe ar avea o astfel de clauză, care ar fi mecanismele de punere în aplicare și ce garanții pot oferi cu adevărat actorii externi.
Europa a fost și ea supusă unor presiuni pentru a accepta schimbări rapide, pentru că unele dintre propunerile americane ating probleme ce vizează NATO și Uniunea Europeană, inclusiv sugestii privind accelerarea procedurilor de aderare ale Ucrainei. Oficialii europeni au subliniat că perspectiva europeană asupra Ucrainei rămâne coerentă și realistă, dar au precizat că modalitatea de implementare este încă un subiect de negociere între europeni și ucraineni. În paralel, eforturile diplomatice continuă, cu întâlniri și convorbiri menite să cristalizeze o formulă acceptabilă pentru toate părțile implicate.
Marea Britanie, Franța și Germania au încercat să corecteze propunerea inițială a SUA. Tema garanțiilor de securitate readuce în discuție Memorandumul de la Budapesta din 1994 și dilema dintre integritate teritorială și concesii politice. Dialogul despre o posibilă clauză similară articolului 5 scoate în evidență problema esențială: în ce măsură pot garanțiile practice să protejeze Ucraina fără ca aceasta să renunțe la drepturile sale suverane sau să accepte modificări fundamentale ale ordinii internaționale.
Credeți că o clauză de tip articol 5, implicând Washingtonul, ar putea oferi Kievului garanțiile de securitate de care are nevoie fără a compromite suveranitatea țării?
Fii primul care comentează