De cele mai multe ori discuțiile privind SRI și corupția revin ca un ecou al unor dezbateri anterioare despre limitele competențelor instituționale. Recent, pe tema implicării Serviciului Român de Informații în lupta anticorupție au apărut poziții divergente și clarificări menite să prevină excesele din trecut.
Marcel Ciolacu Câciu a afirmat la Digi24 că, dacă SRI deține informații despre posibile tentative, acte sau fapte de corupție, este firesc să le transmită Parchetului, la fel cum ar proceda orice instituție sau cetățean. A subliniat însă o limită clară: colaborarea trebuie să respecte cadrul constituțional și să nu repete greșelile trecute, când existau protocoale secrete și înțelegeri netransparente. Ideea implicării SRI în combaterea corupției îi pare benefică, cu condiția respectării stricte a demarcațiilor interinstituționale și a prevederilor constituționale.
Referitor la primarul și președintele partidului, Nicușor Dan, Câciu a făcut o distincție clară între acesta și fostul președinte Traian Băsescu, afirmând că Nicușor Dan nu este un Băsescu și că este vorba despre un tip diferit de președinte, iar el vrea să creadă în buna sa credință. Observația are rolul de a calma temerile celor care se îngrijorează de posibile intervenții politice sau de exerciții discreționare ale puterii.
Din partea lui Nicușor Dan, într-un interviu pentru ProTV, a venit propunerea clară de a transforma combaterea corupției într-o preocupare a SRI. El a menționat însă că această preocupare trebuie gestionată în strictă conformitate cu Constituția, iar demarcația dintre Servicii de Informații și Parchet trebuie să fie foarte bine definită. Pe scurt, viziunea sa pleacă de la implicare, dar cere reguli clare pentru a preveni abuzurile.
Tema readuce în prim-plan tensiunea dintre necesitatea informării și protecția statului de drept: pe de o parte, informațiile de inteligență pot sprijini prinderea și prevenirea faptelor de corupție; pe de altă parte, suprapunerea rolurilor între servicii și parchete riscă să erodeze transparența și drepturile fundamentale dacă nu există mecanisme precise de control. Istoria recentă a demonstrat că protocoalele secretizate pot fi folosite necorespunzător, iar reacțiile politice la astfel de propuneri urmăresc tocmai să prevină revenirea la acele practici.
Măsura în care SRI poate și trebuie să contribuie rămâne, astfel, o chestiune de echilibru: eficiență în lupta anticorupție și respect strict al cadrului legal. Exemplele aduse, declarațiile lui Câciu la Digi24 și ale lui Nicușor Dan la ProTV, ilustrează aceeași orientare generală, dar și preocupările diferite: unii cer implicare clară, alții solicită garanții instituționale împotriva abuzurilor. Rămâne importantă clarificarea mecanismelor practice: cum se transferă informațiile către Parchet, ce controale parlamentare și judiciare există și care sunt limitele interne ale SRI în activitățile ce ating domeniul penal.
Declarațiile lui Nicușor Dan și ale lui Câciu aduc în discuție două idei care pot funcționa complementar dacă sunt reglementate cu atenție: servicii de informații care furnizează date utile anchetelor și parchete care mențin controlul judiciar asupra acțiunilor penale. Nicio instituție nu trebuie să devină un stat în stat; iar dacă discutăm astfel de perimetre, detaliile procedurale, protocoale transparente, control parlamentar, posibile căi de contestare, devin esențiale. Rămâne de urmărit cum se vor transpune aceste principii în acte normative sau protocoale clare.
Nicușor Dan a propus explicit implicarea SRI în anticorupție, iar Câciu a cerut respectarea Constituției și evitarea protocoalelor secrete. Cum pot fi privite aceste propuneri: ca o combinație necesară, dar vulnerabilă, eficace doar dacă este însoțită de garanții legale solide, transparență și mecanisme de responsabilizare. Ce părere aveți despre echilibrul între eficiența în combaterea corupției și protejarea demarcatelor instituționale?
Fii primul care comentează