Fotografia de stradă și portret cu o cameră mereu la îndemână are o tradiție îndelungată: de la compacte pe film până la mirrorless-urile full-frame, esența rămâne aceeași, calitate maximă într-un pachet compact. Sony RX1R III promite exact asta: tehnologie de top Sony, senzor full-frame de 61 MP, procesor Bionz XR și autofocus cu detectare a subiectului, într-o carcasă foarte redusă și cu un obiectiv fix de 35 mm f/2. Pare ideal pentru cine vrea o cameră „serioasă” dar portabilă zilnic.
De la început trebuie menționat că senzorul impresionează: rezoluția înaltă permite decupări digitale utile, cu moduri de crop care echivalează 50 mm la 29 MP și 70 mm la 15 MP, sporind versatilitatea unui obiectiv fix. Autofocusul cu detectare a subiectului se descurcă foarte bine în modul automat, recunoscând oameni, animale sau vehicule. Sunt și funcții practice, ca asocierea modului macro (focalizare 0, 2–0, 35 m) cu detectarea insectelor, transformând aparatul într-un ajutor inteligent pentru prim-planuri.
Deschiderea f/2 e folositoare pentru portrete cu adâncime de câmp redusă și pentru condiții de lumină slabă, unde un rival precum Fujifilm GFX100RF la f/4 nu stă la fel de bine. În același timp, senzorul și procesorul, deja verificate în alte modele Sony, asigură claritate și performanță ridicată a autofocusului, dar specificațiile nu ascund toate compromisurile practice.
Principalul neajuns este obiectivul: este același design folosit în RX1R II, practic o lentilă veche de zece ani. Nu înseamnă automat că e slabă, dar tehnologia optică și senzorii au avansat, iar pe imaginile de test se văd aberații cromatice evidente la f/2, inclusiv fringing în bokeh, distorsiune barrel și colțuri mai moi. Centrul cadrului rămâne foarte clar, dar, per total, lentila pare depășită optic comparativ cu alternative precum Leica Q3 sau Fujifilm GFX100RF. A fost dezamăgitor, pentru că aș fi sperat la un element optic nou, mai compact și mai performant, având în vedere gama excelentă de lentile fabricate de Sony.
Ecranul din spate e un alt punct slab din punct de vedere ergonomic: calitatea display-ului e foarte bună (2, 36 milioane de puncte, contrast bun, touchscreen precis), dar e fix. Pentru cei care fotografiază des din unghiuri neobișnuite sau care vor să tragă discret de la nivelul taliei, absența unui ecran înclinat se simte. E ciudat, având în vedere că RX1R II oferea un ecran rabatabil. Vizorul electronic e discret și funcțional, însă cu o rezoluție modestă, tot 2, 36 milioane de puncte, parcă sub așteptările pentru un aparat premium. Lipsa joystick-ului pentru repoziționarea rapidă a punctului de focus când compui la vizor este, de asemenea, un minus pentru utilizatorii obișnuiți cu astfel de controale.
Dimensiunile compacte aduc compromisuri la manevrare: obiectivul proeminent face partea frontală mai grea, cerând o priză mai fermă, iar layoutul încărcat al butoanelor m-a determinat să apăs din greșeală rotița ISO. Efectul a fost trecerea involuntară la ISO manual și apariția unor cadre mișcate din cauza vitezei de shutter prea mici. Am căutat în meniuri posibilitatea de a realoca funcția rotiței, dar nu pare disponibilă. În plus, lipsa stabilizării în corp se resimte, mai ales la filmare 4K; soluția practică a fost folosirea Auto ISO cu setarea pentru viteza minimă (Slower/Slow/Standard/Fast/Faster), iar în test setarea Fast (aprox. 1/250 s) a oferit rezultate acceptabile pentru imagini clare.
Sunt și momente bune: camera trece neobservată, shutter-ul tip leaf e foarte silențios, iar senzorul împreună cu autofocusul livrează cadre excelente de tip reportage. Am surprins multe scene cotidiene cu aparatul atârnat de umăr, iar imaginile din test arată că, în mâini experimentate, RX1R III poate produce fotografii convingătoare. Totuși, luând în calcul calitatea opticii, ergonomia și funcțiile lipsă, impresia generală e de produs neterminat: multe îmbunătățiri au venit pe partea de senzor și procesare, dar designul obiectivului și anumite compromisuri de utilizare n-au fost actualizate în consecință.
Comparativ cu alte opțiuni, Leica Q3, Fujifilm GFX100RF, Ricoh GR IIIX sau Fujifilm X100VI, RX1R III rămâne atractivă datorită senzorului și performanței autofocusului, dar pierde puncte la capitolul optic și ergonomie. Ricoh GR IIIX rămâne mai ușor de purtat în buzunar, Fujifilm X100VI oferă un bun echilibru preț/performanță, iar GFX100RF livrează o calitate optică superioară, deși la dimensiuni și costuri diferite.
Propunerile practice care ar schimba radical percepția asupra seriei RX1 sunt clare: un obiectiv reproiectat, mai compact și corect din punct de vedere optic; ecran rabatabil; joystick pentru ajustare rapidă a punctului AF; un grip mai generos și un layout de butoane mai intuitiv; eventual stabilizare în corp și etanșare la intemperii. Toate acestea ar transforma un aparat deja interesant din punct de vedere tehnic într-un candidat veritabil pentru purtare zilnică și pentru justificarea investiției.
Sony RX1R III este, prin urmare, o combinație de progrese tehnologice relevante și compromisuri vechi; pe hârtie pare visul fotografului care vrea calitate într-un pachet mic, iar în practică e mai degrabă o plăcere presărată cu frustrări. Dacă Sony ar cupla senzorul și autofocusul actuale cu o optică nouă și câteva îmbunătățiri ergonomice, seria RX1 ar putea redeveni reperul pentru camere compacte full-frame. Până atunci, modelul actual rămâne o opțiune de luat în considerare dacă discreția și calitatea de bază a imaginii sunt prioritare, dar nu e lipsit de compromisuri evidente.
Senzorul de 61 MP, ecranul fix și obiectivul 35 mm f/2 rămân elementele definitorii ale RX1R III; ele explică atât laudele, cât și criticile. Tu ce ai alege: un compact cu senzor uriaș sau ceva mai modular, dar mai versatil la utilizare?
Senzor mare, lentilă veche — fringing la bokeh, păcat.
uff, ok. senzorul e bestial, 61mp e real. dar obiectivul… vechi si cam mohorât. fringing in bokeh la f/2, colturi moi, barrel distortion. se vede clar ca e acelasi design de 10 ani. autofocus bun, silentios, discret. dar ecranul FIX? serios? rx1r ii avea rabatabil, asta nu. joystick? nu. grip? mic si enervant, apesi butoane din greseala si treci la iso manual… am pierdut cadre din cauza asta. stabilizare in corp? lipsa. deci filmare 4k e tricky fara gimbal. pentru street e ok, te bagi usor in peisaj, dar daca vrei calitate optica top, mai bine leica q3 sau gfx100rf. practic: senzor si procesor noi, dar optica si ergonomia par neterminate. daca ar scoate un obiectiv reproiectat + ecran rabatabil + joystick, ar fi bomba. acum? il iei doar daca vrei compact full-frame cu sacaduri de frustrari. meh, cam asa.
uh, mi s-a strâns inima citind asta. aveam un RX1 vechi, l-am purtat prin toată lumea, la nunți, la plimbări de duminică, era ca un prieten tăcut. și știu sentimentul ăsta: tehnologia avansează, senzorii cresc, dar sufletul opticii rămâne același vechi. objectivul de 10 ani… da, il recunosc, fringing în bokeh, colțuri moi — le-am văzut și eu pe unele cadre de arhivă. mă doare când producătorii păstrează părți vechi doar ca să scoată „noul” pe piață. mi-a lipsit la RX1-ul meu joystick-ul, display-ul rabatabil, chestii simple care îți schimbă ziua. și faptul că shutter-ul e silențios… asta e singura alinare, parcă te întoarce în vremurile când fotografiezi pe fugă, fără să strici magia. dar azi, când toți promit „mai mult” și la final rămâi cu aceeași lentilă, e trist. poate Sony o să asculte, poate vor face un 35 reproiectat; sper. până atunci ți se pare că ai în mână o relicvă modernă: de valoare, dar puțin obosită.