Se repetă scena: pădurile de sequoia din California sunt amenințate de incendii provocate de trăsnete, iar autoritățile împreună cu pompierii acționează pentru a limita distrugerile. Nu e doar o relatare trecătoare, fenomenul are legături cu istoria regiunii, cu practicile tradiționale de administrare a pădurilor și cu schimbările climatice care fac incendiile mai frecvente și mai violente. De la primele relatări ale exploratorilor care au descris acești giganți vegetali până la eforturile moderne de conservare, sequoia au reprezentat mereu simboluri ale continuității și ale duratei lungi.
Un fulger a declanșat un incendiu care a afectat mai multe exemplare de sequoia, inclusiv copaci cu vârste ce depășesc două milenii. Pompierii au trimis echipe numeroase, inclusiv forțe aeriene și specialiști echipați pentru alpinism, pentru a ajunge la coroanele arborilor și a stinge flăcările care se propagau printre ramuri. Operațiunile sunt dificile: tăciuni încinși au pătruns în coroanele unor copaci, iar pentru a stopa extinderea focului s-au instalat sisteme de stropire în jurul arborilor și s-au învelit trunchiurile cu folii rezistente la foc. Aceste metode oferă protecție punctuală, însă nu rezolvă problema pe termen lung.
Sequoia, în special sequoia gigant din lanțul muntos Sierra Nevada, sunt printre cei mai longevivi locuitori ai planetei: pot atinge vârste de până la 3.400 de ani și pot depăși 80 de metri în înălțime. Pe lângă aspectul lor impresionant, aceste păduri joacă un rol crucial în stocarea carbonului; specialiștii în mediu subliniază că sequoia de coastă și sequoia gigant contribuie semnificativ la captarea dioxidului de carbon, mai mult decât multe alte tipuri de păduri. Prin urmare, pierderea lor nu reprezintă doar o pagubă estetică sau culturală, ci are consecințe ecologice importante.
Localnicii și pădurarii nu văd sequoia doar ca arbori, ci ca parte a patrimoniului cultural și spiritual al zonei. De aceea se mobilizează atât de intens: oameni care urcă în copaci, instalări de echipamente de protecție și ample eforturi logistice pentru a reduce pierderile. Pompieri care aterizează cu parașuta sau vin din avioane și folosesc echipamente de alpinism arată complexitatea și riscurile intervențiilor. Chiar dacă unele trunchiuri au fost protejate și anumite coroane au fost udate pentru a menține umezeala, rezultatul depinde de mulți factori: vântul, intensitatea incendiului, accesul echipelor și resursele disponibile.
Vederea copacilor milenari, cu scoarțe groase și dimensiuni impunătoare, mistuiți sau deteriorați de incendii, pune în discuție modul în care gestionăm pe termen lung habitatele forestiere. Modelele incendiilor se modifică, iar regenerarea sequoia poate fi compromisă dacă focurile devin mai frecvente sau mai intense decât în trecut. Intervențiile imediate pot salva exemplare valoroase și pot limita extinderea focului, însă soluțiile durabile cer planificare de pe acum: gestionarea combustibilului din păduri, restaurarea habitatelor și politici care recunosc rolul acestor arbori în sechestrarea carbonului.
Sequoia rămân ambasadori tăcuți ai unui trecut îndelungat și indicatori importanți ai sănătății ecosistemelor din Sierra Nevada. Salvarea lor implică tehnică, curaj uman și decizii politice. Ceea ce facem astăzi pentru a proteja arbori de 2.000 sau 3.400 de ani spune multe despre prioritățile noastre pentru secolele următoare. Cum crezi că ar trebui gestionate pădurile de sequoia pe termen lung, ținând cont de riscurile tot mai ridicate de incendii?
Fii primul care comentează