Secetă severă în Europa: Observatorul European al Secetei raportază că 52% din teritoriu este afectat

Europa a traversat o vară extrem de secetoasă, fără precedent de la începutul înregistrărilor: la mijlocul lunii august aproape jumătate din continent și regiunile mediteraneene erau afectate de uscăciunea solului. Istoric, perioadele secetoase au alternat cu episoade umede, dar frecvența și intensitatea secetelor recente indică o schimbare a echilibrului climatic și consecințe directe pentru agricultură, resursele de apă și gestionarea incendiilor.

Datele Observatorului European al Secetei arată că, la mijlocul lui august, aproximativ 52% din suprafața Europei și a zonelor mediteraneene prezentau probleme legate de umiditatea solului. Situația devine și mai îngrijorătoare în context: din ianuarie 2025, fiecare lună a înregistrat niveluri record de secetă pentru perioada respectivă, raportat la începutul seriei de măsurători din 2012. Observatorul se bazează pe date satelitare care integrează precipitațiile, umiditatea solului și starea vegetației, și clasifică situațiile în trei niveluri: monitorizare, avertizare și alertă. Asta înseamnă că nu orice zonă uscată este automat critică, dar extinderea suprafețelor aflate în avertizare și alertă constituie un semnal de alarmă.

În sud-estul Europei tabloul este deosebit de sever: între 11 și 20 august Armenia avea 99% din soluri afectate, Georgia 98%, iar Bulgaria și Kosovo 97%. Aceste procente indică că aproape întreg teritoriul acelor state se confruntă cu deficit sever de umiditate în sol, cu efecte imediate asupra culturilor și sistemelor de alimentare cu apă.

Pe coasta Atlanticului, peste 75% din Portugalia era afectată, o ușoară îmbunătățire față de începutul lunii când ajunsese la 82%. Situația a fost însoțită de valuri de incendii: august a adus incendii devastatoare în Portugalia, cu cel puțin patru morți și mai multe persoane rănite, iar serviciul meteorologic național a consemnat cea mai fierbinte vară din 1931 încoace. Franța a înregistrat și ea o creștere abruptă a suprafeței afectate, peste 70% la mijlocul lunii, față de 63% la începutul lui august. Aproximativ 13% din terenuri erau în stare de alertă, iar sud-vestul țării a suferit grav: masivul Corbières a fost devastat de un incendiu major izbucnit pe 5 august în comuna Ribaute, cel mai grav incident de acest tip de pe coasta mediteraneană franceză din ultimele cinci decenii, potrivit bazei guvernamentale a incendiilor forestiere.

Chiar și în Franța, unde canicula din 2025 a fost acută, pânzele freatice au rămas, în linii mari, într-o stare relativ bună, cu excepția celei din Pirineii Occidentali, arată datele Biroului de Cercetări Geologice și Miniere. Aceasta ilustrează o realitate complexă: seceta la suprafață și presiunea asupra resurselor hidrologice nu sunt uniforme și pot manifesta semne diferite în funcție de regiune și de caracteristicile geologice.

Tipurile de secetă se pot suprapune: meteorologică (lipsa precipitațiilor), a solului (deficit de umiditate în stratul superior) și hidrologică (niveluri scăzute în râuri și acvifere). Indicatorul utilizat de Copernicus ia în considerare toate aceste componente, iar extinderea continuă a zonelor în avertizare sau alertă semnalează o problemă regională, nu doar incidente izolate.

Fenomenul din 2025 ridică provocări privind adaptarea: gestionarea apei, prevenirea incendiilor și planificarea agricolă devin priorități esențiale. Datele pentru Armenia, Georgia, Bulgaria, Kosovo, Portugalia sau Franța, împreună cu mențiunile despre incendiile din Corbières și recordurile termice din Portugalia, sunt exemple concrete ale dimensiunii problemei. De asemenea, contrastul între seceta severă la suprafață și rezervorul relativ stabil al pânzelor freatice în anumite zone subliniază necesitatea unor măsuri diferențiate și a monitorizării continue prin satelit.

Seceta nu este doar o cifră: are efecte tangibile asupra fermelor, comunităților și ecosistemelor. Cum s-ar transpune asta în politici concrete? Investițiile în infrastructura hidraulică, strategiile de conservare a solului, extinderea monitorizării prin satelit și cooperarea transfrontalieră pentru gestionarea resurselor sunt câteva direcții utile. Cu procente de ordinul sutelor pentru suprafețe afectate și cu incendii care reapar pe harta mediteraneană, discuția devine una despre responsabilitate practică, nu doar despre vești alarmante.

Observarea acestor date ne arată că schimbările climatice amplifică frecvența șocurilor asupra resurselor naturale. Ce măsuri concrete ar trebui prioritizate pentru regiuni precum Armenia, Georgia, Portugalia sau sud-vestul Franței, având în vedere datele și incidentele menționate?