România se confruntă cu o realitate bine cunoscută, dar dificil de acceptat: peste un copil din trei, adică în jur de 1, 25 milioane, trăiește în sărăcie, conform datelor Eurostat 2024 citate de Save the Children România. Problema nu este una nouă dacă privim ultimele decenii, perioadă în care inegalităţile sociale şi accesul inegal la educaţie au afectat constant copiii; nici prezentul nu aduce veşti îmbucurătoare și nu pare să existe o soluție rapidă.
Datele evidențiază discrepanțe mari în funcție de mediul de proveniență și nivelul de educație al părinților. Copiii din mediul rural înregistrează un risc de sărăcie sau excluziune socială de 41, 7%, iar pentru copiii ai căror părinți au un nivel redus de educație procentul urcă dramatic la 75, 8%. În contrast, copiii ai căror părinți au studii universitare sunt mult mai puțin expuşi: doar 5, 9% dintre ei se află în această situație. Aceste cifre arată de ce copiii rămân mai vulnerabili decât adulții: riscul de sărăcie sau excluziune socială este cu şapte puncte procentuale mai mare pentru minori comparativ cu adulții în România.
La nivel european, România rămâne peste media UE, cu aproape 33% dintre copii afectați de sărăcie, față de media Uniunii de 24, 2%. Aceasta poziționează țara pe locul trei în topul statelor cu cele mai ridicate rate de sărăcie infantilă, după Bulgaria (35, 1%) și Spania (34, 6%). În schimb, state precum Slovenia, Cipru și Republica Cehă raportează cele mai scăzute rate, sub 16%.
Analize mai detaliate ale Save the Children România arată că vulnerabilitățile se transmit frecvent între generații, iar educația are un rol decisiv în acest proces. Studiul organizației din vara anului 2025 arată că aproape trei din cinci familii (58%) ale copiilor care participă la programele educaţionale ale organizației nu-şi pot acoperi cheltuielile legate de educaţie fără sprijin extern. Pentru familiile care se percep ca fiind în sărăcie subiectivă sau care au un nivel scăzut de educație, acest procent urcă până la 87%. Grupurile cu cel mai ridicat risc includ copiii din familii roma (78% la risc), cei din mediul rural (41, 7%), copiii din familii monoparentale (36, 5%), din familii numeroase (51%) și copiii părinților cu nivel scăzut de educație (75, 8%). De asemenea, copiii refugiați din cauza războiului din Ucraina înregistrează un risc semnificativ, de 28, 4%.
Cauzele persistente ale sărăciei infantile sunt, în esență, subfinanțarea și lipsa predictibilității resurselor: cheltuielile României pentru protecție socială (12, 8% din PIB), educație (3, 3%) și sănătate (4, 7%) sunt insuficiente pentru a răspunde nevoilor. În plus, există lacune în colectarea și monitorizarea datelor, ceea ce îngreunează elaborarea unor politici eficiente și bine ţintite.
Ţinta UE din 2019 de a scoate 5 milioane de copii din sărăcie până în 2030 pare din ce în ce mai greu de atins: între 2019 și 2024 numărul copiilor expuşi riscului în Europa a crescut cu 446.000, echivalentul a 244 de copii în plus pe zi. Gabriela Alexandrescu, președinte executiv al Save the Children România, subliniază că incluziunea educațională a copiilor vulnerabili trebuie integrată în politici sociale complexe care să sprijine atât copiii, cât și părinții, pentru a întrerupe transmiterea dezavantajelor între generații.
Date precum 1, 25 milioane copii afectați, 75, 8% risc pentru copiii părinților cu educaţie scăzută și 41, 7% pentru cei din mediul rural subliniază dimensiunea structurală a problemei. Reformarea mecanismelor de finanțare pentru protecție socială, sănătate și educație este esențială pentru a oferi copiilor din România șanse reale de dezvoltare. Ce politici concrete consideri că ar putea diminua aceste disparități între mediul urban și mediul rural sau între familii cu niveluri diferite de educație?
Fii primul care comentează