România achiziționează o corvetă ușoară din surplusul flotei Turciei pentru 223 de milioane de euro, fără TVA, o cumpărătură menită să consolideze apărarea Mării Negre. Decizia a primit aviz favorabil din partea comisiilor de apărare din Parlament, iar negocierile se derulează printr-un acord guvern‑guvern.
Istoricul relațiilor militare regionale arată că flotele și bazele navale s-au ajustat constant la noile provocări geopolitice, iar acum achizițiile rapide din surse aliate sau partenere devin o soluție pragmatică. Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, a explicat luni că nava, deja construită în Turcia, este echipată cu sisteme moderne interoperabile cu NATO și că vor apărea costuri suplimentare pentru rachete și alte echipamente. Parlamentarii din comisiile reunite de apărare au aprobat în unanimitate solicitarea Armatei Române, iar procedura va fi efectuată printr-un acord direct între guverne.
La întâlnire au participat, pe lângă ministru, și înalți oficiali militari, între care viceamiralul Mihai Panait. Moșteanu a accentuat provocările crescânde de securitate din regiunea Mării Negre și a menționat că România continuă operațiuni zilnice de deminare alături de Turcia și Bulgaria pentru a securiza rutele comerciale; practici de rutină pentru marinari, dar cu o importanță strategică majoră. Viceamiralul Panait a prezentat, în același context, planul de înzestrare navală pe 20 de ani al României: două nave de patrulare, patru corvete proiectate în Europa, trei fregate noi, precum și dotarea marinei cu submarine, mini‑submarine, drone și nave pentru detectarea și neutralizarea minelor. Este un program ambițios, destinat să modernizeze capacitățile pe termen lung, în paralel cu achizițiile imediate, precum corveta din Turcia.
Un exemplu recent de integrare rapidă în flota națională este intrarea în serviciu a fostei nave britanice de contramăsuri la mine din clasa Sandown, HMS Pembroke, care în august a fost comisionată în Forțele Navale Române sub denumirea Căpitan Constantin Dumitrescu (M217). Nava a fost predată la Rosyth, în Scoția, și completează eforturile NATO pentru securitatea Mării Negre.
Pe lângă suma de 223 de milioane de euro plătibilă pentru corvetă, trebuie luate în calcul și cheltuielile adiționale pentru înarmare și echipamente auxiliare, precum și integrarea sistemelor în structurile existente ale marinei. Acordul guvern‑guvern oferă cadrul legal și diplomatic pentru tranzacție, iar interoperabilitatea cu standardele NATO diminuează dificultățile tehnice la punerea în funcțiune.
Achiziția evidențiază două realități: necesitatea unor soluții rapide, deja construite, și angajamentul pe termen lung pentru o flotă modernizată. Corveta turcească poate oferi României o capacitate imediată de prezență și apărare în Marea Neagră, în timp ce programele europene de proiectare și construcție vizează consolidarea industriei și independenței strategice.
Căpitan Constantin Dumitrescu (M217) rămâne un exemplu concret despre modul în care navele transferate din flote aliate pot fi integrate rapid în operațiuni NATO, iar suma de 223 de milioane de euro reflectă costul direct anunțat pentru corvetă, fără TVA. Pe rute precum Rosyth sau la baza navală locală, astfel de tranziții sunt mai mult muncă de logistică și pregătire decât ceremonii solemne.
Planul naval pe 20 de ani, menționat de viceamiralul Panait, cuprinde cifre clare: două nave de patrulare, patru corvete europene, trei fregate, submarine și drone. Aceste elemente arată orientarea României spre diversificare și specializare a capacităților maritime, nu doar achiziții izolate.
Căpitanul Constantin Dumitrescu (M217) face deja parte din flotă, iar corveta turcească costă 223 de milioane de euro fără TVA. Crezi că achizițiile rapide din surse partenere, combinate cu planurile pe termen lung, pot fi îmbinate eficient pentru a spori securitatea Mării Negre?
Interesant, dar am o chestie: 223 mil e fix pe navă sau include ceva piese de schimb? pt că de obicei astfel de oferte nu vin cu tot ce trebuie — rachete, muniție, suport logistic, training echipaj etc costă separat și rapid zboară bugetul. și întrebarea mare e: nava aia turcească e compatibilă total cu sistemele noastre sau doar “interoperabilă” pe hârtie? vezi să nu fie nevoie de adaptări scumpe ca să se lege cu radarele/COMMS NATO.
apoi, idee practică: ar fi fain să aloce și un mic centru de mentenanță local, nu doar s-o aducă și să o țină pe dreapta până se strică ceva. avem forță de muncă, dar doar dacă se investește în training și tool-uri.
în plus, planul pe 20 de ani suna ok dar oare avem industrial capacity sa facem corvetele europene aici sau tot vom importa majoritatea componentelor? chestii de genul asta afectează independența strategică.
nu zic că nu e bine să cumperi rapid — uneori e singura soluție — dar mi-e teamă de costurile ascunse si de faptul că “rapid” devine permanent daca nu planifici bine. cine stie, poate o să se potrivească perfect si ne dă o soluție imediată, sau poate o să ne coste mai mult in service. oricum, m217 a intrat ok, deci exista precedent; sper doar sa nu fie doar PR si apoi probleme la subansamble.