Cercetări recente evidențiază o conexiune surprinzător de frecventă între sindromul oboselii cronice și tulburări subtile ale respirației; studiul a fost realizat în laborator la Icahn School of Medicine din Statele Unite. Tendința oamenilor de a ignora semnalele corpului are rădăcini vechi: de la primele observații din medicina respiratorie până la tehnicile moderne de reeducare a respirației, ideea că modul în care respirăm ne influențează starea generală nu este nouă. Totuși, datele recente indică cât de des apare această problemă la persoanele cu oboseală cronică.
Cercetătorii au monitorizat 57 de persoane cu sindromul oboselii cronice și 25 de persoane sănătoase, supunându-le la teste cardiopulmonare de efort pe durata a două zile. Rezultatele sunt limpezi: 71% dintre cei cu oboseală cronică au prezentat anomalii respiratorii. Aproximativ jumătate au avut respirație neregulată în timpul testelor, iar o treime au prezentat hiperventilație. În grupul de control, doar patru persoane au raportat probleme respiratorii, sugerând că aceste tulburări sunt mult mai frecvente în rândul celor afectați de oboseala cronică.
Ce reprezintă respirația disfuncțională? Practic, este un tipar în care respirați prea repede, oftezați frecvent sau folosiți aproape exclusiv partea toracică pentru respirație, fără o activare adecvată a diafragmei. În astfel de condiții, plămânii nu se pot extinde complet, iar oxigenarea și echilibrul gazelor sanguine pot fi perturbate. Mulți pacienți nu conștientizează acest mod de a respira, iar problema poate fi prezentă și în repaus, nu doar la efort. Simptomele se suprapun cu cele ale oboselii cronice: amețeli, dificultăți de concentrare, senzație ușoară de sufocare și epuizare. Când hiperventilația apare asociată cu respirația disfuncțională pot interveni și dureri în piept, palpitații și anxietate, un tablou neplăcut, dar explicabil fiziologic.
Cauza probabilă indicată de autori este disautonomia, adică o anomalie a sistemului nervos autonom, cel care controlează procese involuntare precum tensiunea arterială sau ritmul respirator. Practic, dacă acest sistem nu coordonează corect vasele de sânge și musculatura, poate produce un tipar respirator mai rapid și mai dezordonat. Dr. Donna Mancini, autoarea studiului, sugerează că disautonomia ar putea declanșa exact aceste modificări ale respirației. De asemenea, mulți pacienți cu oboseală cronică manifestă intoleranță ortostatică, adică starea se agravează la statul în picioare, ceea ce se leagă de aceeași dereglare a controlului autonom.
Partea încurajatoare e că aceste tulburări respiratorii nu sunt neapărat ireversibile. Studiul propune câteva intervenții practice: exercițiile respiratorii din yoga pot ajuta, iar activitățile ușoare care pun accent pe controlul respirației, precum înotul, pot îmbunătăți tiparele respiratorii. O alternativă este biofeedback-ul: dispozitive care măsoară CO2-ul expirat și oferă pacientului informații despre parametrii respiratori, facilitând învățarea unui mod corect de a respira. Dr. Benjamin Natelson, autorul principal, precizează că identificarea acestor anomalii deschide oportunitatea unor strategii noi de tratament, cu scopul reducerii simptomelor.
Studiul a fost publicat în revista Frontiers in Medicine și a fost preluat de Science Daily. Dincolo de cifre, 71% cu anomalii, 57 de participanți cu sindromul oboselii cronice și 25 de controale, rămâne ideea practică: evaluarea respirației ar putea deveni o componentă utilă în abordarea pacienților cu oboseală cronică. Biofeedback-ul, exercițiile de respirație și activitatea fizică controlată sunt soluții concrete care merită încercate în context clinic.
Frontiers in Medicine revine astfel în atenție prin acest studiu, iar procentele de 71% și 33% pentru hiperventilație subliniază frecvența problemei și necesitatea unor evaluări respiratorii mai sistematice. Vrei să afli cum te poate ghida un terapeut respirator sau un fizioterapeut pentru corectarea tiparului respirator sau preferi mai întâi informații despre biofeedback și cursuri de respirație?
Fii primul care comentează