Pe 23 august 2023, România a marcat 81 de ani de la un eveniment semnificativ din istoria sa: înlăturarea și arestarea mareșalului Ion Antonescu, prim-ministrul țării, de către regele Mihai I. Acest moment, cunoscut sub numele de Lovitura de stat de la 23 august, a fost crucial în desfășurarea celui de-Al Doilea Război Mondial pentru România. De-a lungul a patru decenii, data a fost sărbătorită ca zi națională, iar astăzi rămâne un simbol de referință în istoria modernă a țării. Deși a fost un act de curaj al regelui Mihai și al opoziției, acest moment a marcat și începutul unei noi epoci de influență externă, cu efecte profunde asupra națiunii.
În martie 1944, trupele sovietice se aflau deja în nordul Moldovei, iar situația militară devenea tot mai precară. Regele Mihai a hotărât, împreună cu forțele politice de opoziție, că, în cazul în care Antonescu ar refuza să semneze un armistițiu cu Națiunile Unite, va fi nevoie de o intervenție directă. Deși mareșalul s-a opus ferm, regele a ordonat demiterea și arestarea acestuia, iar România a întors armele, alăturându-se Aliaților.
Ulterior, perioada comunistă a transformat 23 august într-o sărbătoare națională, amplificând simbolistica acestui eveniment. Regele Mihai I încheiase colaborarea României cu Puterile Axei, culminând cu o solicitare oficială de armistițiu cu Aliații. Aceasta a fost o mișcare semnificativă, dat fiind că Puterile Axei includeau Germania, Italia și Japonia, iar alianța României cu Aliații aducea un nou curs în cadrul războiului.
Ion Antonescu fusese numit prim-ministru în 1940 și, printr-o serie de măsuri, își consolidase puterea. Cu toate acestea, odată cu „Actul de 23 august 1944”, s-a pus capăt regimului său militar. România a rupt legăturile cu Puterile Axei, declarându-le război Germaniei și Ungariei. Chiar dacă, oficial, armistițiul a fost semnat abia pe 12 septembrie, intervenția română împotriva forțelor Axei începuse déjà pe 24 august.
Un aspect fondamental al acestei schimbări a fost retrocedarea Transilvaniei de Nord, pierdută anterior prin Dictatul de la Viena. Armata Română, reintegrată în tabăra Aliaților, a contribuit activ la eliberarea teritoriului, continuând lupta în Ungaria și Cehoslovacia, încheind campania în mai 1945.
La începutul verii anului 1944, regele Mihai a avut un rol crucial în promovarea unei înțelegeri între principalele partide politice, încurajând o ieșire din război. Blocul Național-Democrat a Planificat demiterea lui Antonescu și a căutat să realizeze armistițiul, iar întâlnirile dintre emisarii Palatului Regal și liderii opoziției au fost intense. Pe 23 august 1944, după o discuție cu Ion Antonescu, care a refuzat să capituleze, regele a ordonat arestarea mareșalului, eveniment care a fost urmat de proclamarea alinierii României la Aliați.
În perioada comunistă, 23 august a fost interpretat diferit, devenind Ziua Națională a României și ulterior glorificată ca o „revoluție” de eliberare socială. După 1989, regele Mihai a avut ocazia să ofere o nouă viziune asupra acelor vremuri, reflectând asupra alegerilor făcute.
Ultimul 23 august în vremea regalității a fost marcat de abdicarea forțată a regelui Mihai I, pe 30 decembrie 1947, punând capăt unei epoci importante din istoria României. În acea zi, partidele democratice fuseseră interzise, iar comuniștii stăpâneau deja scena politică.
Ce părere aveți despre impactul acestor evenimente asupra României moderne?
Photo: Pixabay – Free to use under the Pixabay License.
si? ce, acum e mare scofala? regele a facut ce trebuia probabil, dar nu e erou fara cusur. antonescu era un gunoi politic, dar dupa 23 aug au venit rusii si altele. adica da, s-a schimbat cursu, dar nu totul a fost pt bine. multi au scapat de dictatura militara, altii au cazut in alta chestie. deci victorie incompleta. ms.