Istoria investigațiilor jurnalistice din România evoluează de la decembrie 1989 până în prezent, iar recent Cristian Tudor Popescu a reacționat la ancheta realizată de Recorder despre disfuncțiile din Justiția bucureșteană. Pe contul său de socializare, el afirmă că documentarul a scos la iveală un lucru semnificativ: unii magistrați au încetat să tacă și câteva mii de oameni au ieșit în stradă, însă destructurarea aparatului prezentat în material cere, susține el, măsuri operative concrete, nu doar indignare publică.
Popescu readuce în discuție o paralelă cu decembrie 1989 și cu scena din fosta sală a Senatului, când publicul a refuzat lozincile comuniste și Ceaușescu părea speriat; aceeași senzație de surprindere și teamă i-ar fi părut vizibilă în încăperea unde a avut loc conferința legată de anchetă. Președinta Curții de Apel București, Arsenie, ar fi fost înconjurată de persoane care au tăcut, în timp ce judecătoarea Raluca Moroșanu a intervenit hotărâtă și a confirmat afirmațiile judecătorului Laurențiu Beșu, susținând că magistrații sunt terorizați de conducere. Din sală au pornit aplauze, probabil din partea jurnaliștilor, remarcă autorul. Răspunsurile Arseniei la întrebări s-ar fi rezumat la chemări repetitive la liniște, iar o tentativă de a discredita judecătoarea Daniela Panioglu prin redarea unui dialog dintr-un proces a fost oprită pentru că, de fapt, demonstra afirmațiile acesteia. Conferința ar fi fost încheiată brusc de Arsenie, într-un mod pe care Popescu îl critică ca autoritar, iar el recunoaște că nu se așteaptă ca deznodământul pentru aşa-zisa caracatiță judiciară să semene cu prăbușirea regimului ceaușist, deși folosește comparații puternice.
În schimb, jurnalistul consideră că ancheta Recorder ar fi trebuit să pornească din inițiativa președintelui, beneficiind de resurse instituționale mult mai consistente decât cele ale jurnaliștilor independenți. El citează declarațiile președintelui Dan despre volumul de muncă al magistraților și observația referitoare la grefiera care transporta dosare într-un cărucior de supermarket, precum și lipsa de susținere pentru demersurile lui Bolojan de a regla pensiile mari ale unor magistrați. Popescu se întreabă dacă servicii precum SRI n-ar fi fost la curent cu elementele dezvăluite în anchetă și concluzionează: corupția e răspândită, dar cea din Justiție e deosebit de periculoasă, pentru că tocmai instituția menită să pedepsească corupția poate fi capturată. El critică reacția președintelui la documentar ca fiind lipsită de sens, pentru că multe dintre întrebările publice ale acestuia ar primi răspuns direct din materialul Recorder, și observă că numele Savonea nu fusese rostit de Dan înainte să apară în mediul online.
Pentru a „spărge monolitul Savonea”, Popescu propune o intervenție susținută instituțional: reorganizarea Secției Speciale pentru investigarea infracțiunilor comise de magistrați, nu cu actualii 35 de procurori, ci cu o structură mai extinsă, dotată cu procurori competenți și integri, subordonată direct Procurorului General care va fi numit de președintele Dan. Această secție ar putea ancheta cel puțin cazurile prezentate în documentarul Recorder, susține autorul, care îndeamnă președintele să acționeze concret și rapid, altfel rămâne doar o persoană care a înregistrat că a vizionat documentarul pe Facebook.
Documentarul Recorder a stârnit reacția lui Cristian Tudor Popescu. Propunerea pentru o Secție Specială extinsă, cu mai mult de 35 de procurori și subordonare directă, ridică întrebări privind resursele, independența și mecanismele concrete de anchetă, mai ales în lumina numelor și scenelor evocate: Arsenie, Moroșanu, Panioglu, Laurențiu Beșu. Ce credeți că ar trebui făcut mai întâi: o reorganizare instituțională sau anchete punctuale care să înceapă cu cazurile din documentarul Recorder?
Fii primul care comentează