Sănătatea mintală continuă să fie o problemă majoră la nivel mondial: Organizația Mondială a Sănătății a publicat două rapoarte care ilustrează cheltuielile guvernelor pentru serviciile psihologice și răspândirea tulburărilor mintale la nivel global, comparând date din 2021 și 2024. De-a lungul timpului, interesul pentru sănătatea mintală a crescut treptat, de la inițiative locale și organizații non-profit la strategii naționale, însă trecerea la finanțare și la acces real la tratament rămâne fragmentată.
Documentele OMS relevă un fapt simplu: Europa investește mult mai mult în sănătatea mintală decât celelalte regiuni, dar asta nu rezolvă toate problemele. În 2024, țările din regiunea europeană a OMS au alocat 51, 76 dolari pe cap de locuitor pentru servicii de sănătate mintală, mult peste celelalte regiuni. Urmează America, cu 6, 86 dolari pe cap de locuitor. Procentual, Europa dedică 4, 5% din bugetele de sănătate pentru sănătatea mintală, comparativ cu media globală stagnantă la 2, 1%, aceeași cifră raportată și în 2017 și 2020. Cu alte cuvinte, mai multă discuție publică despre problemă nu înseamnă automat că finanțarea a crescut peste tot.
Inechitatea devine mai evidentă când analizăm pe categorii de venit: țările cu venituri ridicate alocă considerabil mai mult decât cele cu venituri mici și medii. Chiar și așa, în toate regiunile OMS s-a constatat o creștere a prevalenței tulburărilor mintale din 2001 încoace. Creșterile cele mai notabile apar în regiunea Americii, unde prevalența a urcat de la 15, 3% la 17, 1% în 2021, și în regiunea europeană, de la 14% la 15, 4%.
La nivel global, datele din 2021 arată că peste 1 miliard de persoane trăiau cu o tulburare de sănătate mintală. Distribuția pe regiuni este, în mare parte, similară, dar există nuanțe: Europa raportează o rată mai redusă a tulburărilor de anxietate, 3, 7% din populație, față de 4, 4% la nivel mondial. În schimb, Europa și Asia de Sud-Est înregistrează rate mai mari pentru tulburările de dezvoltare intelectuală: 1, 8% și, respectiv, 2, 7%, comparativ cu media globală de 1, 2%.
Un aspect dureros rămâne accesul la tratament. OMS avertizează că finanțarea insuficientă limitează serviciile disponibile: doar 9% dintre persoanele cu depresie primesc tratament, iar pentru cei cu psihoză procentul ajunge la 40%. Aceste date ilustrează un decalaj important între nevoi și intervențiile efective. Dévora Kestel, director al departamentului OMS pentru boli netransmisibile și sănătate mintală, a subliniat că aceste statistici sunt motive reale de îngrijorare.
Dintr-o perspectivă practică, datele pun presiune pe factorii decizionali: creșterea discuțiilor publice despre sănătatea mintală nu se traduce automat în servicii mai bune sau în acoperire financiară extinsă. Cei 51, 76 dolari per cap de locuitor în Europa arată bine pe hârtie, însă modul în care sunt distribuiți acești bani la nivel intern, prioritățile naționale și eficiența serviciilor sunt la fel de importante. În plus, variațiile regionale privind tipurile de tulburări, anxietate mai scăzută în Europa, tulburări de dezvoltare intelectuală mai ridicate în anumite zone, impun abordări adaptate cultural și logistic.
Rapoartele OMS reamintesc că soluțiile trebuie să fie atât financiare, cât și organizaționale: mai multe fonduri, dar și politici care să garanteze acces echitabil, formare pentru profesioniști, servicii comunitare și mecanisme de monitorizare. Exemplele din rapoarte arată unde sunt concentrați banii în prezent: regiunea europeană, 51, 76 dolari pe cap de locuitor; America, 6, 86 dolari; media globală pentru alocări, 2, 1%. Aceste cifre sunt utile pentru dezbateri publice și pentru prioritizarea reformelor.
Raportul prezintă date clare despre prevalențe și cheltuieli, iar aceste cifre pot orienta politici și alocări: 1 miliard de persoane afectate în 2021, 15, 4% prevalență în Europa în 2021, 9% dintre persoanele cu depresie tratate. Aceste date conturează dimensiunea problemei și indică direcțiile de intervenție. Creșterea finanțării fără o planificare eficientă rămâne o soluție parțială; la fel de esențial este îmbunătățirea accesului efectiv la tratament și reducerea inegalităților între regiuni și categorii socio-economice.
Raportul OMS evidențiază discrepanța dintre discuții și acțiuni, iar cifrele privind cheltuielile și prevalența oferă un ghid pragmatic pentru reforme. Cum ar putea fi folosiți mai eficient cei 51, 76 dolari per cap de locuitor în Europa pentru a crește rata de tratament din 9% la un nivel mult mai ridicat? Ce politici ar sprijini țările cu venituri mici și medii să reducă decalajele de acces?
mă uit la cifre și-mi vine să oft… parcă tot vorbim de aceeași suferință, de ani buni. 51,76 dolari sună bine pe hârtie, dar 9% tratat… serios? asta spune tot: oameni care rămân în umbră, familii care se descurcă cum pot, medici care obosesc și pleacă. și în satul meu, nimic — un psiholog la 100 km, lista de așteptare de luni, costuri care zdrobesc.
nu știu, poate e naiv, dar mi-aș dori programe locale reale, nu doar rapoarte; formare în școli, screening la medicul de familie, telepsihologie pentru zonele rurale, ceva concret. am avut un prieten care s-a chinuit ani de zile; aștepta un loc, apoi renunța, apoi iar, și într-un final n-a mai vrut să încerce. te marchează asta.
parcă am pierdut mult timp discutând, făcând campanii, dar fără voință politică de a pune banii acolo unde doare. cine știe… poate când statisticile vor lovi mai aproape de casa fiecăruia, se mișcă ceva. până atunci rămânem cu povești triste, telefonul sună, dar răspunsul întârzie.