Ideea că putem hrăni aproape toată populația lumii fără a distruge mediul sună ca din filme cu soluții miraculoase, dar are rădăcini istorice: de la revoluția agricolă până la mișcările pentru mâncare sănătoasă, s-a căutat constant un echilibru între productivitate și responsabilitate. Raportul Comisiei EAT-Lancet, publicat recent, afirmă că o „dietă a sănătății planetare” ar putea hrăni 9, 6 miliarde de oameni până în 2050, oferind alimente nutritive și conforme cultural, fără a compromite ecosisteme importante.
Studiul subliniază că nu e suficient doar să ne schimbăm farfuria; este nevoie și de reducerea risipei și de o agricultură mai productivă și eficientă. Peste 35 de țări și experți în climă, nutriție, economie și sănătate au contribuit la concluzii. Pe scurt, actualele sisteme alimentare produc mai mult de 30% din emisiile de gaze cu efect de seră prin producție, procesare, transport și conversia pădurilor în teren agricol, în timp ce restul poluării provine din arderea combustibililor fosili.
Recomandările nutriționale sunt clare și apropiate de ceea ce mulți recunosc ca dieta mediteraneană: mai multe fructe, legume, nuci, leguminoase și cereale integrale; consum moderat de carne și lactate; foarte puțin zahăr, grăsimi saturate și sare. Profesorul Walter Willett de la Harvard propune o porție de lactate pe zi și o porție de proteine animale, pește, pui, ouă sau carne, iar carnea roșie, în special vită și porc, ar trebui să apară doar o dată pe săptămână, în porții mici. Nu se cere renunțarea totală la produse animale, ci echilibru și sustenabilitate, adică poți mânca bine fără să simți că ți se impune o dietă de privare.
Raportul mai arată că succesul depinde și de protejarea apei și a solului, de gestionarea ecosistemelor și de schimbarea politicilor agricole. Johan Rockström, co-președinte al comisiei, spune că miza este să producem hrană sănătoasă și accesibilă pentru toți, o afirmație simplă, dar cu implicații politice și economice majore.
Nu lipsesc controversele. Raportul din 2019 a provocat reacții dure din partea industriei cărnii și lactatelor, iar acum apar din nou campanii de contestare și dezinformare. Willett atrage atenția asupra unor atacuri orchestrate, mai ales din partea unor interese care promovează diete mai bogate în carne și minimalizează impactul asupra mediului. Exemple din SUA, cum sunt mișcări care încurajează consum mai mare de carne, ilustrează tensiunea dintre interese economice și recomandările științifice.
Impactul asupra sănătății poate fi major: raportul inițial estima prevenirea a 11, 6 milioane de decese premature anual dacă dieta planetară ar fi adoptată global; actualizarea din 2025 urcă această cifră la 15 milioane. În Statele Unite, adoptarea pe scară largă a regimului ar putea reduce mortalitatea prematură cu 31% în rândul adulților. Economiile sunt la fel de semnificative: transformarea sistemului alimentar ar putea genera economii anuale de circa 5.000 de miliarde de dolari, prin scăderea costurilor medicale și protejarea ecosistemelor, în timp ce implementarea ar necesita investiții estimate între 200 și 500 de miliarde.
Proiecțiile ecologice sunt clare: dacă nu se iau măsuri, emisiile din agricultură ar putea crește cu 33% până în 2050, iar 70% dintre ecoregiuni au pierdut deja mai mult de jumătate din suprafața naturală din cauza extinderii agriculturii. În schimb, o reformă ambițioasă ar putea reduce emisiile agricole cu 60% față de 2020, ar scădea numărul bovinelor cu un sfert și suprafața de pășunat cu 11%, în timp ce producția de pește ar putea crește cu aproape 50%, iar cea de fructe și legume cu peste 40%. Nucile și leguminoasele ar putea înregistra creșteri spectaculoase, până la 170%.
Măsurile propuse pentru atingerea acestui viitor includ reorientarea subvențiilor agricole către legume, fructe și cereale integrale în detrimentul producției intensive de carne și lactate, introducerea unor taxe pentru alimente bogate în zahăr, sare sau grăsimi saturate și reguli mai stricte privind marketingul adresat copiilor. Autorii subliniază că nu e de-ajuns să scadă prețul alimentelor sănătoase; trebuie și crescută puterea de cumpărare, astfel încât toți oamenii să-și permită o dietă sănătoasă, după cum remarcă Line Gordon de la Stockholm University.
Un aspect important pe care comisia îl insistă este respectul pentru diversitatea culturală: dieta sănătății planetare este un cadru flexibil, nu o rețetă universală. Se pot face adaptări pentru a se alinia tradițiilor culinare locale, păstrând în același timp principiile nutriționale și de mediu propuse.
Raportul EAT-Lancet 2025 arată că hrănirea aproape a 10 miliarde de oameni este realizabilă dacă națiunile cooperează, reduc risipa și adoptă diete bazate pe plante. Alegerea astfel devine nu doar o opțiune alimentară, ci o decizie care influențează supraviețuirea ecosistemelor.
Raportul mai oferă cifre concrete: 9, 6 miliarde de persoane până în 2050, o reducere potențială a emisiilor agricole cu 60% față de 2020 și estimarea a 15 milioane de decese premature prevenite. Aceste date arată că schimbările propuse sunt cuantificabile și au efecte directe asupra sănătății și economiilor. Dacă sunt puse în practică, putem aștepta o reducere a efectivului de bovine, o creștere a producției de pește și legume și schimbări în alocarea subvențiilor agricole. Felul în care fiecare țară va face acest pas depinde de politici, investiții și de obiceiurile consumatorilor. Creșterea producției de fructe, legume, nuci și leguminoase ar putea deveni motorul unei tranziții care îmbină nutriția cu sustenabilitatea.
Cum crezi că ar trebui adaptate subvențiile agricole din România pentru a susține o tranziție similară?
Fii primul care comentează