Radu Burnete, consilier prezidențial, a discutat la conferința Agri4Future România, Obiectiv 2035 patru teme esențiale care definesc strategia pentru agricultură: competitivitate, tehnologii, lanțuri de aprovizionare și securitate alimentară. Expunerea sa a intervenit într-un context în care dezbaterile privind modernizarea și consolidarea agriculturii românești se intersectează cu realitățile demografice și economice ale țării.
De la început, Burnete a ridicat problema competitivității: productivitatea pe hectar în România rămâne redusă în comparație cu statele vecine. Exemplul Poloniei e relevant, dacă România ar atinge aceleași niveluri de productivitate, ar putea câștiga aproximativ 5 miliarde de euro în plus. Nu este vorba de o abordare „forțat versus voluntar”, a explicat el; propunerea vizează comasarea terenurilor, nu prin impunere, ci prin instrumente legislative care să faciliteze fuziuni și administrare eficientă. Pare simplu pe hârtie, dar presupune reorganizare, reglementare și, mai ales, încredere între proprietari.
Al doilea punct accentuat a fost adoptarea tehnologiilor avansate. Argumentul e limpede: fără implementare pe scară largă a tehnologiei, câmpurile și fermele rămân ancorate în practici cu randamente reduse. Burnete a subliniat necesitatea digitalizării și a accesului la tehnologii care să sporească productivitatea. Practic, ferma modernă nu mai înseamnă doar un utilaj mai mare, ci un ecosistem în care datele sunt la fel de importante ca și combustibilul.
Al treilea aspect a vizat lanțurile de aprovizionare. Nu e suficientă cantitatea produsă; contează modul în care intrăm în lanțuri cu valoare adăugată ridicată, care oferă prețuri mai bune și stabilitate. Integrarea fermierilor români în astfel de lanțuri implică nu doar logistică, ci și parteneriate comerciale și mecanisme care să valorifice produsele pe piețele interne și externe. Pentru mulți mici producători, accesul la procesare, ambalare sau canale de desfacere poate face diferența între supraviețuire și dezvoltare.
Ultima temă, securitatea alimentară, a fost abordată prin prisma productivității și deschiderii spre exporturi. Burnete a spus că asigurarea hranei nu se rezolvă prin protecționism, ci printr-o agricultură mai productivă și capabilă să concureze la export. Pe scurt: nu baricade la frontiere, ci fermieri mai eficienți care pot concura pe piețele externe.
Corelația dintre productivitate și profilul demografic al fermierilor a fost un punct central al intervenției. Vârsta medie a agricultorilor din România se apropie de 60 de ani, ceea ce indică o nevoie clară de reîntinerire a sectorului. Burnete a evidențiat că tinerii fermieri, bine pregătiți și dotați cu tehnologie, ar putea ridica semnificativ randamentele. Totodată, e îngrijorătoare statistica privind educația terțiară: doar 2% dintre fermierii din România au studii superioare, comparativ cu 8-9% la nivel european. Accesul la educație, formare profesională și date deschise ar putea schimba lucrurile, dar reprezentantul președinției a remarcat că statul român nu excelează în furnizarea acestor date.
Mesajul principal al discursului lui Radu Burnete la Agri4Future a fost consecvent: transformarea agriculturii românești necesită politici care să încurajeze comasarea responsabilă a terenurilor, adoptarea tehnologiei, integrarea în lanțuri cu valoare mare și, nu în ultimul rând, atragerea unei noi generații de fermieri bine pregătiți. Fiecare direcție cere intervenții legislative, investiții în infrastructură și acces real la informație.
Exemplul celor 5 miliarde de euro, diferența posibilă față de Polonia, ilustrează concret miza: creșterea productivității nu e doar o formulă, ci are un impact economic măsurabil. Propunerea de a facilita comasarea terenurilor prin mecanisme legislative sugerează că reforma fondului funciar rămâne pe agenda publică, iar nevoia de educație agricolă și acces la date deschise rămâne una dintre vulnerabilitățile actuale. Cum va arăta o fermă românească tipică peste zece ani, cu tineri fermieri, date deschise și utilaje inteligente, depinde în mare măsură de modul în care aceste idei vor fi implementate și finanțate.
Radu Burnete a identificat clar probleme concrete: productivitate, tehnologie, lanțuri de aprovizionare și securitate alimentară, iar cifrele și comparațiile (de exemplu, 5 miliarde de euro sau 2% fermieri cu studii superioare) ajută la înțelegerea mizei. După cum se vede, soluțiile solicită nu doar intenții, ci și instrumente legislative, educație și infrastructură digitală. Crezi că prioritizarea comasării terenurilor și investiția în tehnologie sunt suficiente pentru a transforma sectorul agricol românesc sau sunt necesare și alte măsuri?
da, idei ok, dar fara irigatii, cooperative, tineri, educatie, greu