Propunere legislativă pentru restrângerea perioadelor de interimat la funcțiile de conducere din instituțiile publice din România

Proiectul ridică întrebarea despre reacția instituțiilor care până acum au folosit interimate repetate și despre impactul asupra ritmului de ocupare a posturilor de conducere. Rămâne de văzut dacă procedurile de concurs vor fi accelerate sau dacă vor apărea blocaje administrative. În plus, monitorizarea respectării acestor reguli rămâne esențială, pentru ca norma legală să nu rămână doar teorie, ca multe alte intenții bune.
De când administrațiile publice au nevoie de continuitate și de reguli bine determinate, tema interimatului în funcțiile de conducere revine frecvent în discuție. Proiectul de lege aflat acum în dezbatere introduce reguli clare pentru numirile temporare în conducerea instituțiilor publice din România: cine poate fi interimar, perioada maximă și condițiile de prelungire, astfel încât numirile provizorii să nu devină, așa cum s-a întâmplat în practică, o soluție fără termen.
Reglementarea actuală autorizează o persoană să exercite temporar o funcție de conducere „până la ocuparea prin concurs a postului”, fără a preciza un termen limită sau condiții stricte pentru prelungire. Absența unei durate maxime a făcut ca interimatul să fie folosit repetat în numeroase instituții, fără organizarea efectivă a concursurilor, transformând o măsură provizorie într-o stare permanentă. Inițiatorii proiectului subliniază că mecanismul a fost conceput inițial doar pentru a asigura funcționarea instituțiilor între plecarea titularului și finalizarea selecției, nu pentru a evita ocuparea legală și definitivă a posturilor.
Inițiativa vine în contextul unor controverse recente, în care verificări au criticat conduceri din anumite instituții pentru administrare defectuoasă și au sugerat revocări sau demisii; astfel de cazuri intensifică discuțiile despre responsabilitatea managerială și mecanismele de restabilire a unei conduceri legitime. Aplicarea practică a noilor reguli va depinde, firește, de modul în care ele sunt integrate în statutele instituțiilor și în legislația specială acolo unde există prevederi distincte.
Data viitoare când vedeți anunțuri privind numiri provizorii la conducere, verificați dacă este menționată clar demararea concursului și termenele, aceste detalii reflectă intenția reală de ocupare definitivă a postului. Ce credeți: sunt aceste limite de 6 luni suficiente pentru a reduce practica interimatului prelungit?
Măsurile urmăresc atât protejarea legalității ocupării posturilor publice, cât și sporirea transparenței în administrație. Prin clarificarea condițiilor, cine poate fi numit sau detașat și ce obligații există legate de concurs, proiectul își propune să reducă practica numirilor repetate care mențin interimatul ca stare de fapt. Totodată, limitarea la o singură prelungire ar trebui să stimuleze demararea și finalizarea procedurilor de selecție într-un interval rezonabil.
Textul stabilește astfel două intervale clare: o numire temporară inițială de până la 6 luni și o eventuală prelungire unică, tot de maximum 6 luni, condiționată de faptul că procedura de concurs este deja în desfășurare la expirarea primei perioade. De asemenea, persoana numită sau detașată trebuie să îndeplinească cerințele specifice funcției și să nu aibă sancțiuni disciplinare.
Ce prevede concret inițiativa? Numirea sau detașarea temporară în funcții de conducere va fi permisă doar dacă persoana respectivă întrunește condițiile specifice postului și nu are sancțiuni disciplinare. Perioada inițială de interimat nu poate depăși 6 luni. În plus, poate exista o singură prelungire, de asemenea de maximum 6 luni, dar numai dacă procedura de organizare a concursului a fost deja inițiată și este în derulare la data încetării primei perioade. În esență, se stabilește un termen-cadru: cel mult 6 luni, plus încă 6 luni în situații justificate de demararea concursului. Scopul este de a obliga instituțiile să lanseze selecția și de a împiedica succesiunea numirilor provizorii fără rezultat.