De ani buni, dezbaterile privind taxele ascunse la serviciile pe bază de abonament au generat polemici, iar acum un proces colectiv din Statele Unite readuce în lumină un operator cunoscut de radio pe bază de abonament. Este vorba despre SiriusXM, cu acuzații formulate în Oregon care ridică semne de întrebare asupra transparenței modului în care compania prezenta tarifele abonaților.
Patru reclamanți din Oregon au primit aprobarea unui judecător federal, Michael H. Simon, care, într-o opinie de 17 pagini, a hotărât că procesul colectiv poate continua. Ei pretind că SiriusXM promova pachetele muzicale la anumite prețuri, dar nu includea în acele sume o taxă intitulată US Music Royalty Fee, de 21, 4%. Plângerea susține că această taxa apărea fie tipărită foarte mic, fie abia la finalul procesului de abonare, dacă apărea deloc. Mai mult, reclamanții afirmă că reprezentanți ai serviciului pentru clienți ar fi prezentat taxa ca pe ceva impus de guvern sau cerut de lege, deși compania reține mai mult decât valoarea drepturilor de autor plătite. Pe scurt: consumatorii ar fi aflat după semnare că prețul inițial afișat creștea semnificativ din cauza unei taxe neașteptate.
Judecătorul Simon a subliniat că modul în care SiriusXM a gestionat această taxă ar fi putut depăși ceea ce abonații ar fi considerat rezonabil în cadrul contractelor lor. El a respins apărarea companiei conform căreia modificările recente din publicitate ar face procesul lipsit de obiect, arătând că renunțarea voluntară la o practică contestată nu împiedică un tribunal federal să se pronunțe asupra legalității acelei practici. Cu alte cuvinte, faptul că afișajele sau reclamele s-au schimbat între timp nu blochează examinarea comportamentului anterior.
SiriusXM s-a confruntat cu mai multe procese colective de-a lungul timpului; unele au fost soluționate prin acorduri, altele sunt încă în derulare. Cazul prezent se referă la posibile încălcări de natură comercială: reclamanții invocă încălcarea legii statului Oregon privind practicile comerciale neloiale și o încălcare a obligației de bună-credință și tratament echitabil în contracte.
Acest dosar pune în discuție aspecte concrete: procentul menționat, 21, 4%, gradul de ascundere a informațiilor în procesul de vânzare și rolul declarațiilor făcute de reprezentanții serviciului pentru clienți. De asemenea, ridică problema diferenței dintre taxele efectiv datorate terților (drepturi de autor) și sumele pe care o companie le reține suplimentar. În practică, consumatorii interesați de astfel de servicii ar trebui să fie atenți la felul în care sunt afișate tarifele la momentul abonării și la informațiile primite de la suportul clienți.
Cazul SiriusXM ne reamintește că transparența în comunicarea tarifelor contează mai mult decât un banner promoțional care afișează doar un preț aparent simplu. Dumneavoastră ce părere aveți: ar trebui companiile să arate clar orice taxă procentuală suplimentară încă din prima prezentare a ofertei?
Fii primul care comentează