Mulți dintre noi știm deja că pe 14 octombrie este sărbătorită Sfânta Cuvioasă Parascheva, o personalitate venerată care a trăit în prima jumătate a secolului al XI‑lea şi care s‑a născut în Epivat, la ţărmul Mării Marmara, nu departe de ceea ce astăzi numim Istanbul. Povestea ei începe cu o hotărâre spirituală încă din copilărie, continuă prin pelerinaje la Constantinopol şi Ierusalim şi se încheie prin moştenirea cultică foarte vie în spaţiul ortodox din sud‑estul Europei.
Încă de foarte tânără a resimţit chemarea credinţei. La zece ani a auzit în biserică îndemnul evanghelic legat de cel ce vrea să vină după Hristos să se lepede de sine şi să‑şi ia crucea, iar acest moment i‑a definit vocaţia. După moartea părinţilor, a împărţit averea celor nevoiaşi şi a plecat spre Constantinopol; mai târziu a ajuns la Ierusalim, unde a ales viaţa austeră a pustiei în mănăstirea din Iordan, loc frecventat de alte figuri ascetice precum Ioan Botezătorul sau Maria Egipteanca. A petrecut acolo mult timp în nevoinţă, până când, potrivit tradiţiei, un înger i‑a cerut să se întoarcă în ţara natală, promitându‑i odihna veşnică. Ea a ascultat şi, după revenirea la Epivat, a trecut la cele veşnice; trupul ei a fost îngropat aproape de mare.
Povestea găsirii moaştelor are un registru mai puţin obişnuit. La scurt timp după înmormântare, marea a adus la ţărm trupul unui marinar găsit de localnici. Când au deschis groapa, au dat peste un trup neîmbătrânit, înconjurat de o mireasmă plăcută. Au aşezat acel trup lângă mormântul Paraschevei, fără să facă publică descoperirea, dar în noaptea următoare au avut loc vedenii: Cuvioasa s‑a arătat în vis unuia dintre săpători şi i‑a vorbit, iar o femeie evlavioasă a avut o viziune similară. Oamenii au înţeles astfel că trebuie scoase moaştele Sfintei din mormânt şi astfel ele au fost mutate în Biserica Sfinţii Apostoli din Kallicrateia, unde au rămas aproximativ 200 de ani. Tradiţia aminteşte că, înaintea acelor moaşte, credincioşii au primit numeroase vindecări atribuite mijlocirii Sfintei.
De‑a lungul secolelor, patrimoniul ei mobil a avut o istorie migratoare: în 1235 moaştele au plecat la Tarnovo (astăzi în Bulgaria), unde au stat circa 160 de ani, apoi au fost duse la Belgrad până în 1521, după care s‑au întors la Constantinopol pentru alte peste 120 de ani. În 1641, Patriarhia Ecumenică a dăruit racla cu moaşte domnitorului Vasile Lupu, iar astfel sfintele moaşte au ajuns la Iaşi, unde urmau să devină un punct central în devoţiunea românească.
Secolul XX a adus, la rândul său, schimbări determinate de război: în 1944, din motive de securitate, moaştele au fost mutate temporar la mănăstirea ilfoveană Samurcăşeşti din Ciorogârla între 10 aprilie şi 27 octombrie, urmând apoi să fie aduse la Catedrala Patriarhală până pe 13 noiembrie 1944. Din 1996 s‑a consolidat obiceiul ca, la hramul Cuvioasei Parascheva de la Iaşi, să fie aduse spre închinare şi moaşte ale altor sfinţi; pentru anul menţionat în programul din text, lângă racla Sfintei Parascheva vor fi aduse şi moaştele Sfântului Grigorie Palama de la Catedrala Mitropolitană din Tesalonic.
Pentru cei interesaţi, programul sărbătorii Cuvioasei Parascheva este stabilit pentru perioada 8–15 octombrie 2025, iar în cadrul ceremoniilor se recită şi acatistul Sfintei; tot din sfera devoţiunii fac parte şi veşmântul Sfintei, păstrat ca obiect de evlavie. Aceste elemente aparţin unei tradiţii pastorale şi liturgice care s‑a format de secole şi care continuă să adune pelerini din ţară şi din străinătate.
Tema mobilităţii moaştelor Sfintei Parascheva semnifică mai mult decât simple mutări geografice: arată cum memoria colectivă şi relaţiile politice şi religioase au conturat traseul cultului ei. Racla aflată la Iaşi din 1641 este atât un bun de patrimoniu religios, cât şi un mijloc de legătură între comunităţile ortodoxe din Balcani şi spaţiul românesc. De asemenea, episoadele de deplasare în vreme de război sau negocierile dintre patriarhii evidenţiază cât de împletite sunt credinţa, diplomaţia şi istoria locală.
Programul anunţat pentru octombrie 2025, prezenţa moaştelor din Tesalonic şi păstrarea unor obiecte de pioşenie precum veşmântul Sfintei Parascheva sunt detalii concrete care pot interesa vizitatorii: numele Vasile Lupu, datele 1641 şi 1944, localităţile Iaşi, Samurcăşeşti, Ciorogârla, Kallicrateia, Tarnovo şi Belgrad apar direct în traseul istoric. Cum crezi că influenţează prezenţa acestor moaşte oraşul Iaşi din punct de vedere cultural şi turistic?
Fii primul care comentează