Când marile companii tech demarează proiecte colosale, discuția nu mai vizează doar software-ul sau algoritmii, ci și modul și locul în care se produce energia care le alimentează. Aici intră planurile OpenAI și Nvidia de a ridica infrastructură de tip data center la scară largă, cu sume vehiculate de sute de miliarde de dolari și efecte atât economice, cât și energetice.
Bryn Talkington de la Requisite Capital Management a descris situația ca pe un cerc: Nvidia investește 100 de miliarde de dolari în OpenAI, iar OpenAI, la rândul său, redirecționează o parte din acești bani către Nvidia. Practic, o porțiune semnificativă a acestor fonduri ar urma să revină sub formă de achiziții de cipuri și echipamente chiar către Nvidia. Între timp, Jensen Huang le-a spus investitorilor că construirea unui gigawatt de capacitate pentru centrele de date costă între 50 și 60 de miliarde de dolari, din care aproximativ 35 de miliarde se duc pe cipuri și echipamente Nvidia. Pe această premisă, un proiect de 10 gigawați ar putea necesita investiții ce depășesc 500 de miliarde de dolari, sume care par mai degrabă bugete pentru misiuni spațiale decât pentru hale cu servere, dar aceasta este realitatea calculatoarelor care antrenează modele uriașe.
Anunțurile recente nu precizează sursele de energie, însă consumul enorm a determinat deja alți jucători tech să exploreze parteneriate nucleare pentru proiecte asemănătoare. În septembrie 2024, Microsoft a încheiat un acord pe 20 de ani pentru repornirea unui reactor de la Three Mile Island, pentru 835 megawați. Tot în același an, Amazon Web Services a achiziționat un centru de date lângă centrala nucleară Susquehanna din Pennsylvania, intenționând să folosească până la 960 megawați. Mesajul e limpede: când cererea de energie trece de la megawați la gigawați, sursele stabile și de mare capacitate devin cruciale.
Nu este singurul proiect uriaș din Statele Unite. În iulie, autoritățile din Cheyenne, Wyoming, au pus pe masă un plan pentru un centru AI care, la capacitate maximă, ar atinge 10 gigawați, un consum mai mare decât al tuturor locuințelor din stat la un loc, chiar și faza inițială de 1, 8 gigawați. Nu se știe dacă proiectul din Wyoming este legat de planurile OpenAI, dar tendința e evidentă: centre tot mai vaste, consum tot mai mare.
Sam Altman urmărește astfel de acorduri majore de ceva vreme. În septembrie anul trecut, Joe Dominguez, CEO al Constellation Energy, a spus pentru Bloomberg că a auzit că Altman ar dori între cinci și șapte centre de date de câte 5 gigawați fiecare. Analistul Alex de Vries de la Digiconomist a declarat pentru Fortune că șapte unități de 5 gigawați ar consuma de două ori mai multă energie decât întreg statul New York. Ca să înțelegem amploarea: astfel de planuri nu sunt doar despre bani și echipamente, ci modifică balanța consumului energetic regional și pun presiune pe rețelele electrice.
Expansiunea masivă a infrastructurii AI naște și probleme de mediu. Agenția Internațională pentru Energie (IEA) estima că în 2024 centrele de date consumau în jur de 1, 5% din electricitatea globală. Dincolo de impactul imediat, există și constrângeri practice: conexiunile curente la rețea sunt deja un gât de sticlă în piețele cu resurse limitate, iar furnizorii au dificultăți în a ține pasul cu expansiunea rapidă a AI. IEA atrage atenția că cererea globală pentru centre de date ar putea ajunge la 945 terawați-oră până în 2030, dacă trendul persistă, o cifră care subliniază că planificarea energetică trebuie sincronizată cu ambițiile tehnologice.
Companiile implicate afirmă că detaliile vor fi stabilite în săptămânile următoare. Huang a spus pentru CNBC că cei 100 de miliarde de dolari reprezintă investiții adiționale față de angajamentele deja anunțate ale Nvidia și nu erau incluse în prognozele financiare recente ale companiei. În consecință, pentru investitori și piețe, impactul real s-ar putea vedea abia după ce proiectele se vor concretiza și cheltuielile vor fi verificate.
Dacă privim cifrele, 100 de miliarde, 10 gigawați, 500 de miliarde estimate pentru un proiect, mesajul e clar: asistăm la o reconstrucție la scară a infrastructurii digitale, cu efecte care se vor resimți în rețelele electrice, în politicile energetice și, inevitabil, în dezbaterile despre sustenabilitate. Modelele de business care leagă producătorii de cipuri de marii utilizatori generează fluxuri financiare circulare ce pot avantaja anumite companii, dar ridică și întrebări despre dependențe tehnologice și concentrare a puterii. Ce va urma depinde de acordurile finale, de sursele de energie alese și de capacitatea autorităților și a operatorilor de rețea de a absorbi un salt atât de brusc în cerere.
Ar trebui oare să fie prioritizate sursele regenerabile pentru astfel de proiecte sau soluțiile nucleare și de mare capacitate sunt inevitabile pentru a susține AI la scară largă?
Fii primul care comentează