Octavian Micleușanu este fotograful român care, în ultimii ani, și-a întărit prezența la Festivalul de la Veneția, întorcându-se constant atât pe covorul roșu, cât și în culisele evenimentului. De la începuturile când lucra pe peliculă, până în era digitală, parcursul său reflectă atât evoluțiile tehnice ale fotografiei, cât și schimbările sociale în jurul marilor festivaluri de film. Veneția, orașul care a inspirat numeroși artiști de-a lungul vremii, rămâne pentru el un teren fertil unde se întâlnesc tradiția cinematografiei și noile forme de vizibilitate.
Pe parcursul carierei, Octavian a acumulat diplome și premii la cursuri și workshopuri internaționale, a organizat expoziții personale de fotografie, grafică și pictură, a publicat articole și interviuri în presă și a realizat portrete ale unor personalități din lumea artei. Colaborarea cu Roberta Reali, directoarea publicației online Art in Italy, i-a sporít vizibilitatea pe scena artistică internațională. Obținerea acreditării la un festival precum cel de la Veneția nu e ușoară; pentru el, fiecare revenire reprezintă o validare: după atâția ani, senzația e că faci parte din familia festivalului, iar odată intrat, trăiești sentimentul apartenenței la o comunitate a cinematografiei autentice.
Responsabilitatea profesională devine evidentă când povestește despre munca pentru clienți: cele mai solicitante momente sunt acelea când trebuie să predai fotografii impecabile, pentru că nu e doar artă, ci și angajamente ferme. Dincolo de obligații, Veneția i-a oferit întâlniri memorabile cu nume importante: compozitorii Hans Zimmer, Brian Eno, Michael Nyman; balerinul Mihail Baryshnikov; regizori precum Aleksandr Sokurov, Oliver Stone, Ridley Scott sau Denis Villeneuve; și actori precum Jeremy Irons, George Clooney, Jim Carrey, Mel Gibson sau Timothée Chalamet. Aceste întâlniri rămân în minte nu doar ca trofee, ci ca fragmente de viață surprinse în imagini.
Nu există, spune el, o singură fotografie care să fie „cea mai bună”. Fiecare cadru păstrează o emoție diferită: unele capturează fragilitatea unui actor, altele redau o energie debordantă. Amintirile legate de Donald Sutherland, Mel Gibson sau Zhang Yimou sunt la fel de vii ca fotografiile însele. Când povestește despre culisele festivalului, atmosfera din spatele cortinei o descrie ca pe un privilegiu: ai șansa să fii aproape de actori și regizori și să surprinzi momente autentice, uneori complet neașteptate. Desigur, nu toate edițiile seamănă; pandemia a schimbat lucrurile vizibil, cu bariere ridicate și un festival mult mai puțin populat.
Privind evoluția festivalului, Octavian consideră că esența nu s-a pierdut, deși în ultimii ani au apărut și influenceri sau persoane fără legătură directă cu cinematografia. Schimbarea fundamentală, în opinia sa, a fost tranziția de la peliculă la fotografie digitală, o transformare tehnică care a influențat stiluri, ritmuri de lucru și modul în care imaginea este creată și consumată. Veneția rămâne totuși pentru el un loc special: timpul pare să curgă altfel, orașul este artă la fiecare colț și oferă cadrul ideal pentru festival.
Statutul de singur fotograf român acreditat la festival nu îl apasă; îl privește cu modestie și într-o cheie mai largă: la Veneția sunt fotografi din întreaga lume, iar arta nu cunoaște frontiere, o idee care îi amintește de spiritul lui Brâncuși. Pentru Octavian, fotografia nu e doar profesie, ci un instrument cu potențial de impact: o fotografie sau un film poate schimba o viață, poate genera reflecție sau poate contribui la transformare. Lucrările, portofoliul și obiectivele sale pot fi consultate pe site-ul personal www.octavianmicleusanu.com.
Veneția, festivalul și numele lui Octavian pun în lumină un deceniu de tranziții: trecerea de la peliculă la digital, întâlnirile cu artiști internaționali precum Hans Zimmer sau Ridley Scott și prezența constantă a unui fotograf român pe scena internațională. Aceste detalii arată cum tehnologia, rețelele profesionale și dedicarea individuală modelează carierele în artele vizuale. Cum va evolua fotografia în era digitală rămâne o întrebare deschisă, dar exemple concrete precum participarea la Veneția sau colecțiile online oferă repere palpabile. Crezi că fotografia de festival va rămâne o meserie rezervată profesioniștilor sau va deveni tot mai accesibilă amatorilor?
Fii primul care comentează