De la epoca difuzărilor regionale la platformele care ajung instantaneu pe orice ecran, raportul Observatorului Audiovizual European indică direcţia în care se îndreaptă banii din industria media europeană: la finalul lui 2024, serviciile pe bază de abonament şi reclamele din clipurile video online au ajuns, în mare parte, în conturile unor grupuri susţinute din Statele Unite. Observatorul, cu sediul la Strasbourg şi funcţionând sub umbrela Consiliului Europei, a folosit date din 2024 pentru a cartografia cine deţine ce în ceea ce priveşte veniturile audiovizuale totale, finanţarea publică, pay TV, SVOD, publicitatea TV netă şi publicitatea video OTT. Ca să fie limpede: SVOD înseamnă servicii cu abonament, plăteşti lunar şi vezi la cerere; publicitatea in-video OTT sunt reclamele din clipurile livrate prin internet, nu prin cablu sau satelit.
Datele arată o polarizare puternică în segmentele noi. La capitolul venituri operaţionale totale, primele trei grupuri la sfârşitul lui 2024 erau Comcast, Netflix şi YouTube, fiecare dominând printr-un canal diferit: distribuţie şi ecosistem TV pentru Comcast, abonamente pentru Netflix şi publicitate plus platformă pentru YouTube. Practic, de aceea aceleaşi nume reapar frecvent în dezbaterile despre piaţa europeană, deşi provin din părţi diferite ale industriei. Nu surprinde că banii se concentrează în jurul unor giganţi: modele distincte, dar acelaşi rezultat financiar.
Privită la scară mai largă, adică primele 100 de grupuri audiovizuale din Europa, proprietatea europeană rămâne majoritară, reprezentând 56% din venituri. Aici intră în joc telco-urile: operatorii de telecomunicaţii aduc volum, infrastructură şi distribuţie, ceea ce atenuază puţin impactul valului de servicii americane. În top 10 se observă o puternică concentrare a veniturilor în jurul câtorva nume din SUA; interesele europene rămân doar cu circa o treime din veniturile cumulate ale acestui segment de elită.
Schimbarea reală a venit odată cu streamingul pur şi platformele de tip video-sharing. Între 2016 şi 2024, actorii susţinuţi din SUA şi-au mărit cota cu 9%, alimentaţi de expansiunea acelor segmente noi. În aceeaşi perioadă, telco-urile europene au înregistrat creşteri mai rapide decât broadcasterii, de aproximativ trei ori mai mari, ceea ce a temperat pierderea ponderii europene. Simplificat: Europa nu pierde peste tot, dar pierde acolo unde creşterea este cea mai accelerată, exact în zonele în care publicul se îndreaptă mai des: SVOD şi publicitatea video OTT.
La serviciile plătite s-a înregistrat o schimbare simbolică în 2024: Netflix a depăşit Sky şi a devenit liderul pieţei pay-AV. Împreună, Netflix şi Sky controlează aproximativ o treime din veniturile cumulate din pay-TV şi SVOD. SVOD a ajuns la în jur de 40% din veniturile combinate pay-TV plus SVOD, semn clar că abonamentul de streaming nu mai este un segment secundar. În acelaşi timp, pe piaţa mai largă a pay-AV, jucătorii tradiţionali, adesea susţinuţi de telco sau de broadcasting, continuă să genereze circa 70% din venituri. În acest mix, grupurile cu proprietate europeană, în special telco-urile, strâng aproape jumătate, 45%, din veniturile pieţei de pay-AV.
În domeniul publicităţii, YouTube rămâne lider atunci când se combină publicitatea TV cu publicitatea video OTT. Raportul subliniază că reclamele OTT au atins aproape acelaşi nivel cu piaţa reclamelor TV, o schimbare majoră faţă de 2016, când banii mergeau aproape exclusiv către segmentele tradiţionale. Chiar şi aşa, jucătorii tradiţionali păstrează peste 55% din veniturile cumulate din publicitatea TV şi OTT, iar broadcasterii europeni rămân la circa jumătate din totalul veniturilor din publicitate audiovizuală, în principal pentru că încă domină piaţa reclamelor clasice de televiziune.
Imaginea de ansamblu arată o Europă solidă în zona tradiţională, telco şi TV clasic încă menţin bine pieţele, însă în segmentele cu creştere rapidă controlul veniturilor se concentrează în jurul câtorva platforme şi streameri globali, majoritatea cu legături americane. Această concentrare are efecte practice: putere de negociere mai mare, capacitate de a investi în conţinut la scară globală şi influenţă asupra pieţei publicităţii video, ceea ce poate modifica finanţarea producţiilor locale şi regulile jocului pentru distribuitori şi creatori.
Netflix şi Sky controlează aproximativ o treime din veniturile combinate din pay-TV şi SVOD. Această concentrare reduce spaţiul de manevră pentru jucătorii mici şi extinde influenţa platformelor în negocieri, achiziţia de conţinut şi stabilirea preţurilor publicitare. Investiţiile masive ale câtorva giganţi pot susţine producţii de amploare, dar ridică întrebări despre diversitatea culturală şi despre modul în care se finanţează conţinutul local. Ce ar trebui să facă Europa pentru a echilibra mai bine creşterea platformelor şi susţinerea industriei audiovizuale locale?
Via (text și foto): HD Satelit
Fii primul care comentează